Read Biblia Regele Carol II, 1939 Numerii 21 Bible Online

Numerii 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Numerii 21

¹Când a prins de veste regele canaaneian din Arad, care domnea în Negheb, că Israil înaintează pe drumul dinspre Atanim, s’a războit cu Israil şi i-a luat câţiva robi.

²Dar Israil a făcut făgăduinţă Domnului şi a zis: «Dacă tu vei da poporul acesta în mâna mea, atunci eu îţi voi afierosi cetăţile lui».

³Şi Domnul a ascultat de glasul lui Israil şi i-a supus pe Canaaniţi, iar el i-a trecut prin ascuţişul săbiei şi a dărâmat cetăţile lor. Şi s’a numit locul acela Horma.

⁴Şi au pornit de la muntele Hor pe drumul Mării Roşii, ca să ocolească ţara Edomului, dar pe cale norodul a început să-şi piardă cumpătul,

⁵Şi norodul hulea pe Dumnezeu şi pe Moise: «Pentru ce ne-ai scos din Egipt, să murim în pustie? Căci n’avem nici pâine şi nici apă şi sufletul nostru s’a scârbit de această hrană sărăcăcioasă!»

⁶Atunci a slobozit Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care au muşcat poporul şi mulţime de lume a murit din Israil.

⁷Atunci poporul a venit la Moise şi a zis: «Păcătuit-am fiindcă am hulit pe Domnul şi pe tine! Roagă-te Domnului ca să ducă aiurea de la noi şerpii!» Şi Moise s’a rugat pentru popor.

⁸Şi Domnul a grăit către Moise: «Fă un şarpe şi-l atârnă de un stâlp! Oricine va fi fost muşcat de şarpe şi se va uita la el, va rămânea cu viaţă.»

⁹Atunci Moise a făcut un şarpe de aramă pe care l-a atârnat de un stâlp, iar când cineva era muşcat de şarpe şi se uita la şarpele cel de aramă, rămânea cu viaţă.

¹⁰Şi fiii lui Israil au pornit de acolo şi au tăbărît la Obot.

¹¹Apoi au plecat şi din Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iie-ha-Abarim în pustie, în faţa Moabului, către răsăritul soarelui.

¹²De acolo au pornit şi au poposit în valea Zered.

¹³Au pornit ei şi de acolo şi au tăbărît în pustie dincolo de Arnon, care iese din hotarele Amoriţilor, fiindcă Arnonul este graniţa dintre Moab şi Amoriţi,

¹⁴Pentru aceasta se spune în Cartea Războaielor Domnului: «Vahebul din Sufa şi şivoaiele Arnonului,

¹⁵Şi povârnişul curgerilor de apă care se întinde până în ţinutul Arului şi se sprijină în graniţa Moabului».

¹⁶De acolo a apucat spre Beer. Aceasta este fântâna despre care Domnul a zis lui Moise: «Strânge poporul şi eu îi voi da să bea apă!»

¹⁷Atunci Israil a cântat această cântare: «Înalţă-te, fântână! Cântaţi-i ei!

¹⁸Fântâna pe care voevozii au săpat-o, pe care căpeteniile poporului au sfredelit-o cu schiptrul, cu toiegele lor!» Din pustie ei se îndreptară spre Matana.

¹⁹Din Matana spre Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot,

²⁰De la Bamot în valea din plaiul Moabului, lângă vârful Pisga, care stăpâneşte pustiul.

²¹Apoi Israil a trimis soli la Sihon, regele Amoriţilor, să-i zică:

²²«Îngădueşte-mi să trec prin ţara ta! Noi nu vom năvăli în ţarine şi nici în vii, apă din fântâni nu vom bea, ci merge-vom pe drumul împărătesc până vom ieşi din graniţele tale!»

²³Însă Sihon n’a dat învoire ca Israil să treacă peste hotarele Iui, ci Sihon a adunat tot poporul său şi a ieşit întru întâmpinarea lui Israil în pustie, şi când a ajuns Ia Iahaţ, s’a ciocnit cu Israil.

²⁴Dar Israil l-a biruit trecându-l prin ascuţişul săbiei şi a luat în stăpânire ţara lui de la Arnon şi până Ia Iaboc, până la fiii lui Arnon, căci graniţa fiilor lui Arnon era întărită.

²⁵Atunci a cuprins Israil toate oraşele acestea şi a locuit Israil în toate oraşele Amoriţilor, în Heşbon, şi în toate aşezările care ţineau de el,

²⁶Căci Heşbonul era cetatea domnească a lui Sihon, regele Amoriţilor. El se războise cu regele de dinainte al Moabului şi i-a cuprins ţara lui de Ia Aroer şi până la Arnon.

²⁷Pentru aceasta poeţii alcătuit-au cântece: «Veniţi la Heşbon! Zidită şi întărită să fie cetatea lui Sihon!

²⁸Căci foc a ieşit din Heşbon, o flacără din cetatea lui Sihon, ea a mistuit Ar-Moabul, şi a prăpădit dealurile Arnonului!

²⁹Vai ţie, Moabe; eşti nimicit, tu popor al lui Chemoş! El a lăsat pe fiii săi fugari şi pe fiicele sale în robie la Sihon, regele Amoriţilor.

³⁰Aruncat-am după ei cu săgeţile noastre-, Heşbonul este nimicit până la Dibon. Noi am pustiit până la Nofa; focul s’a întins până la Medba.»

³¹Şi Israil a locuit în ţara Amoriţilor.

³²Atunci Moise a trimis să fie iscodit Iazerul. Şi ei au cuprins aşezările care ţineau de el şi au gonit pe Amoriţii care locuiau acolo.

³³Şi cârmind din drum, au apucat drumul Basanului. Atunci a ieşit Og, regele Basanului, întru întâmpinarea lor, la Edrei, el şi tot poporul lui de luptă ca să se războiască.

³⁴Atunci a îmbărbătat Domnul pe Moise: «Nu te teme, căci îl voi da în mâna ta pe el şi pe tot poporul lui şi ţara lui, şi te vei purta cu el cum te-ai purtat cu Sihon, regele Amoriţilor, care domnea în Heşbon!»

³⁵Şi l-au înfrânt pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul războinic al lui până n’a mai rămas nimeni, şi au cuprins ţara lui.