Read Biblia Regele Carol II, 1939 Miheia 7 Bible Online

Miheia 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Miheia 7

¹Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul poamelor de vară, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie care să placă sufletului meu!

²Cuvioşii au pierit din ţară; nu mai e nici un om drept printre oameni; toţi pândesc să verse sânge, şi unii altora îşi întind curse;

³Mâinile lor se pricep să făptuiască răul: căpetenia cere daruri, judecătorul judecă strâmb şi cel mare vorbeşte după pofta lui.

⁴Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit dintre ei e mai rău ca un gard de spini. Dar ziua vestită de văzătorii tăi, ziua răsplătirii tale, e gata să sosească. Atunci ei vor fi în mare turburare.

⁵Nu vă bizuiţi pe prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de ceea care se odihneşte la pieptul tău pune strajă gurii tale!

⁶Căci feciorul dispreţueşte pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva maicii sale, nora împotriva soacrei; şi duşmanii fiecărui om sunt casnicii lui.

⁷Ci eu numai spre Domnul voi aţinti ochii mei, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta.

⁸Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă am căzut, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.

⁹Răbda-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva lui, până când el va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; atunci mă va scoate la lumină şi voi privi fapta dreptăţii sale.

¹⁰Şi va vedea-o şi vrăjmaşa mea, şi se va ruşina foarte, ea care-mi spunea: «Unde este Domnul Dumnezeul tău?» Ochii mei se vor uita la ea, când va fi călcată în picioare ca tina de pe uliţe.

¹¹Veni-va ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi şi hotarele tale vor fi mutate departe.

¹²În ziua aceea, va veni lumea la tine din Asiria şi până în Egipt, de la Tir până la Eufrat, de la Mare şi până la Mare şi de la munte până la munte.

¹³Dar ţara păgânilor va fi o pustietate, din vina locuitorilor ei, din pricina roadelor faptelor lor.

¹⁴Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşlueşte singură, aşezată în mijlocul Carmelului! Să pască în Basan şi în Galaad, ca în zilele cele de altădată!

¹⁵«Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului, arată-ne lucruri minunate!

¹⁶Neamurile fi-vor martore şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; pune-vor mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.

¹⁷Vor linge pulbere ca şerpii, şi ca târîtoarele pământului ieşi-vor tremurând din întăriturile lor şi vor veni la Domnul Dumnezeul nostru, înfricoşându-se de tine foarte.»

¹⁸Cine este Dumnezeu ca tine, care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele poporului tău care a mai rămas? Mânia sa nu ţine pururea, fiindcă iubeşte îndurarea.

¹⁹Şi iarăşi te vei milostivi spre noi şi fărădelegile noastre le vei curăţi! Arunca-vei întru adâncul mării toate păcatele noastre.

²⁰Credincios vei rămânea făgăduinţei date lui Iacob şi milosârd către Avraam, precum ai jurat strămoşilor noştri, în vremurile cele de altădată.