Read Biblia Regele Carol II, 1939 Avacum 1 Bible Online

Avacum 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Avacum 1

¹Vedenia pe care a văzut-o proorocul Avacum.

²Până când, Doamne, voi striga, fără ca să mă auzi şi voi înălţa glasul meu spre tine, din pricina silniciei, fără ca tu să mântuieşti?

³Pentru ce mă laşi să privesc fărădelegea, iar tu rabzi să vezi chinul? Înaintea mea stau prăpăd şi silnicie; porneşte cearta, izbucneşte gâlceava.

⁴Pentru aceasta, legea nu are nici o putere şi dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit birueşte pe cel drept, iară judecata iese strâmbă.

⁵Aruncaţi privirea peste noroade, fiţi cu băgare de seamă şi spăimântaţi-vă, căci în zilele voastre se îndeplineşte un lucru, pe care nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!

⁶Iată eu voi porni pe Caldei, neam amarnic şi vijelios, care cutreeră pământul în lung şi în lat, ca să cucerească aşezări ce nu sunt ale lui.

⁷El este năprasnic şi înfricoşat. El nu are altă pravilă decât trufia lui.

⁸Mai iuţi decât leoparzii sunt caii lui şi decât lupii de seară mai sprinteni. Călăreţii lui s’avântă, vin de departe şi zboară ca vulturul zorit să înfaşce prada.

⁹Întreg acest neam e pus pe silnicie, spaima merge înaintea lui şi robii îi adună laolaltă ca nisipul.

¹⁰El îşi bate joc de împăraţi, îşi râde de voevozi şi-şi face de glumă cu toate cetăţile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ, şi le cuprinde.

¹¹Pe urmă îşi schimbă mersul, ca şi furtuna, şi trece mai departe, şi-şi face din puterea lui dumnezeul lui!

¹²Nu eşti tu oare, din străvechime, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu, care în veci nu moare? Tu, Doamne, spre judecată ai rânduit acest popor, şi sol al pedepselor tale tu l-ai hotărît!

¹³Ochii tăi sunt prea curaţi ca să privească fărădelegea şi tu nu poţi să te uiţi la silnicie. Atunci, de ce te înduri să vezi pe tâlhari şi stai tăcut, când cel fără de lege înghite pe cel mai drept decât el?

¹⁴Socoteşti tu pe oameni ca pe peştii mării şi ca târîtoarele care n’au stăpân?

¹⁵El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi prinde în mreaja sa şi îi adună pe toţi în năvodul său. Pentru aceasta se bucură şi se veseleşte.

¹⁶Drept aceea, el aduce jertfă mrejei sale şi jertfă de tămâie năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă şi demâncarea lui săţioasă.

¹⁷Şi atunci, iar şi iar, să-şi deşerte mreaja şi fără cruţare să măcelărească popoarele?