Read Biblia Regele Carol II, 1939 Zaharia 1 Bible Online

Zaharia 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Zaharia 1

¹În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, fost-a cuvântul Domnului către proorocul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi-i zise:

²«Amarnic s’a mâniat Domnul împotriva părinţilor voştri!»

³De aceea, grăieşte către ei: «Aşa zice Domnul Savaot:«Pocăiţi-vă», – zice Domnul Savaot, – «şi atunci şi eu mă voi îndura de voi», – zice Domnul Savaot.

⁴«Nu fiţi ca părinţii voştri cărora le-au propoveduit proorocii de mai nainte, strigând: «Aşa zice Domnul Savaot: Întoarceţi-vă cu pocăinţă din căile voastre cele rele şi de la faptele voastre cele rele! Dar ei n’au ascultat şi n’au vroit să mă ia în seamă», – zice Domnul.

⁵«Unde sunt acum părinţii voştri? Şi profeţii trăiesc ei deapururi?

⁶Dar ameninţările mele şi hotărîrile mele, pe care le-am poruncit să le vestească slujitorii mei prooroci, au ajuns pe părinţii voştri, aşa încât ei s’au pocăit şi au mărturisit: «Aşa cum a pus la cale Domnul Savaot ca să ne răsplătească nouă, după purtările noastre şi după faptele noastre, aşa ne-a şi răsplătit».

⁷În ziua a douăzeci şi patra, din luna a unsprezecea, care se chiamă Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, – când a fost cuvântul Domnului către mine, proorocul Zaharia, feciorul lui Berechia, feciorul lui Ido, –

⁸Am avut o vedenie în ceas de noapte, şi iată un om călare pe un cal roib; şi el stătea între doi munţi, spre soare-scapătă, iar în dosul lui se vedeau cai roibi, murgi şi albi.

⁹Şi am întrebat: «Ce sunt aceştia, Doamne?» Atunci îngerul care grăia cu mine mi-a răspuns: «Îţi voi arăta acum ce sunt aceştia!»

¹⁰Ci omul care stătea între cei doi munţi mi-a grăit: «Aceştia sunt solii pe care i-a trimis Domnul ca să cutreere pământul!»

¹¹Şi ei au rostit către îngerul Domnului, care stătea între munţi, şi au zis: «Am cutreerat pământul şi, iată, tot pământul este locuit şi liniştit!»

¹²Şi îngerul Domnului a întrebat: «Doamne Savaot, până când vei rămânea neînduplecat faţă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care eşti mânios de şaptezeci de ani?»

¹³Şi îngerului care vorbea cu mine răspunsu-i-a Domnul cu cuvinte bune, cu cuvinte de mângâiere.

¹⁴Şi mi-a zis îngerul cel care vorbea cu mine: «Vesteşte astfel: Aşa zice Domnul Savaot: M’am aprins de mânie împotriva Ierusalimului şi împotriva Sionului;

¹⁵Dar crâncenă este urgia mea împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă! Căci pe când eu eram numai puţin supărat pe Israil, ele au ajutat şi au sporit nenorocirea.

¹⁶Pentru aceasta, aşa rosteşte Domnul: «Mă voi întoarce către Ierusalim cu îndurare, ca templul meu să fie zidit întru el», – zice Domnul Savaot, – «şi funia de măsurat să se întindă asupra Ierusalimului!»

¹⁷Şi iarăşi vesteşte: «Aşa zice Domnul Savaot: încă o dată cetăţile mele se vor desfăta întru bunătăţi, şi Domnul îşi va revărsa din nou îndurarea sa peste Sion şi Ierusalimul iarăşi îl va alege.»