Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 12 Bible Online

1 Macabei 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 12

¹Când a văzut Ionatan că vremea este prielnică, a ales soli pe care i-a trimis la Roma ca să întărească şi să înnoiască prietenia.

²Dar şi la Spartani şi în alte ţinuturi a trimis el scrisori cu acelaşi gând.

³Şi îndată ce au ajuns la Roma, s’au dus la senat şi au zis: «Ionatan arhiereul, împreună cu poporul Iudeilor ne-au trimis ca să înnoim vechea lor legătură de prietenie».

⁴Atunci senatul le-a dat scrisori către stăpânirea fiecărui ţinut şi loc, ca să-i înlesnească să ajungă cu sănătate în pământul Iudei.

⁵Dar iată care este cuprinsul scrisorii pe care Ionatan a scris-o Spartanilor:

⁶«Ionatan arhiereul şi obştia poporului şi preoţii şi celălalt popor al Iudeilor, fraţilor lor Spartani, închinăciune!

⁷Odată, mai nainte vreme, au fost trimise scrisori arhiereului Onia de către Arie, unul din regii voştri, mărturisind că voi sunteţi fraţii noştri, după cum se vede din copia de faţă.

⁸Şi Onia a primit cu alai pe crainicul pe care l-aţi trimis şi a citit scrisorile în care se vorbea limpede despre legătura noastră de prietenie.

⁹Şi cu toate că noi n’avem nevoie de ea, fiindcă noi avem în mâinile noastre sfintele cărţi care ne dau mângâiere,

¹⁰Totuşi noi am încercat să trimitem la voi să înnoim frăţeasca prietenie care ne leagă şi să nu ne înstreinăm de voi. Căci multă vreme a trecut de când voi aţi trimis soli la noi.

¹¹Noi vă pomenim neîncetat în toată vremea la praznicele noastre, şi în zilele cele mai însemnate, la jertfele pe care le aducem şi în rugăciunile noastre, aşa cum este bine şi cum se cade să pomenim pe fraţi.

¹²Ne bucurăm de renumele vostru.

¹³Noi însă suntem bântuiţi de tot felul de necazuri şi de războaie, deoarece împăraţii vecini mereu se războiesc cu noi.

¹⁴Dar noi n’am vrut să vă cădem povară vouă şi celorlalţi aliaţi prieteni ai noştri, din pricina războaielor noastre,

¹⁵Fiindcă avem ajutor din cer care ne-a ajutat şi ne-a scos din mâna vrăjmaşilor pe care i-a umilit.

¹⁶Şi noi am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, şi pe Antipator, fiul lui Iason, pe care i-am trimis la Roma ca să înnoiască vechea noastră legătură de prietenie.

¹⁷Noi le-am poruncit să treacă şi pe la voi, să vă aducă închinăciuni şi să vă dea scrisoarea noastră pentru înnoirea frăţiei noastre.

¹⁸Şi acum am vrea bucuros un răspuns de la voi.»

¹⁹Iată şi copia scrisorii pe care a trimis-o lui Onia:

²⁰«Arie, regele Spartanilor, lui Onia arhiereul, închinăciune!

²¹Aflatu-s’a din scrieri despre Spartani şi despre Iudei, că sunt fraţi şi că sunt din neamul lui Avraam.

²²Şi acum, după ce ştim aceasta, am vrea să ne scrieţi despre bunul mers al vostru.

²³Şi noi la rândul nostru vă scriem. Turmele noastre şi averile noastre sunt ale voastre, iar cele ale voastre sunt ale noastre. Poruncit-am ca să vă dea de ştire despre aceasta.»

²⁴Îndată ce a aflat Ionatan că generalii lui Dimitrie s’au întors cu oştire mult mai mare decât înainte,

²⁵A plecat din Ierusalim şi s’a întâlnit cu ei în ţinutul Hamatului, căci nu vrea să le dea răgaz ca să intre în ţara lui.

²⁶Şi el a trimis în tabăra lor iscoade care s’au întors cu veste că Sirienii se vor năpusti noaptea asupra lor.

²⁷La asfinţitul soarelui, Ionatan a poruncit oamenilor săi să stea treji toată noaptea, cu arma în mână şi gata de luptă, şi pentru aceasta a pus străji înaintate în jurul taberii.

²⁸Când au auzit protivnicii că Ionatan şi oamenii lui sunt gata de luptă, s’au speriat şi şi-au pierdut cumpătul, şi au aprins focuri în tabăra lor şi au fugit.

²⁹Însă Ionatan şi oamenii lui n’au bănuit nimic până dimineaţa, fiindcă vedeau mereu focurile arzând.

³⁰Şi Ionatan s’a luat după ei, dar nu i-a putut ajunge, fiindcă ei trecuseră fluviul Elefteros.

³¹De acolo Ionatan s’a îndreptat împotriva Arabilor numiţi Zabadei, pe care i-a învins şi i-a prădat.

³²Iar de acolo a plecat îndreptându-se spre Damasc, apoi a străbătut toată ţara.

³³Dar şi Simon a pornit şi a străbătut tot ţinutul până la Ascalon şi cetăţile învecinate, apoi s’a lăsat spre Iafa, pe care a cucerit-o.

³⁴Şi fiindcă a auzit că ei vor să predea cetatea în mâna oamenilor lui Dimitrie, a pus într’însa o strajă ca s’o păzească.

³⁵La întoarcerea sa la Ierusalim, Ionatan a strâns pe bătrânii poporului, care au luat hotărîrea să zidească cetăţi în Iudeea,

³⁶Să înalţe zidurile Ierusalimului, să zidească un zid înalt între cetate şi oraş, ca să despartă oraşul de ea, ca ea să rămâie deoparte şi să nu se poată face nici cumpărare, nici vânzare.

³⁷Şi aşa s’au apucat de zidirea oraşului şi, fiindcă o bucată de zid răzbea până la pârăul Cedronului, la răsărit, au dres partea care se cheamă Cafenata.

³⁸Şi Simon a întărit Hadidul din Şefela, căruia i-a pus porţi cu zăvoare.

³⁹Atunci Triton şi-a făcut planul să cotropească Asia, să se încoroneze şi să pună mâna pe împăratul Antioh.

⁴⁰Dar se temea ca nu cumva Ionatan să nu-l lase şi ca nu cumva să lupte împotriva lui, de aceea căuta prilej să-l prindă de viu şi să-l omoare. Şi a pornit şi a ajuns la Betşean.

⁴¹Şi Ionatan a pornit împotriva lui cu o oaste aleasă de patruzeci de mii de oameni, hotărîţi la luptă, şi a ajuns la Betşean.

⁴²Dar când a văzut Trifon că el a venit cu oaste multă, i-a fost frică să pună mâna pe el,

⁴³Ci l-a primit cu cinste, l-a înfăţişat înaintea prietenilor lui şi i-a dat daruri, apoi a poruncit prietenilor lui şi oştilor lui ca să-l asculte ca pe el.

⁴⁴Şi i-a zis lui Ionatan: «Pentru ce oboseşti lumea aceasta, de vreme ce între noi nu este război?

⁴⁵Trimite-i pe la vetrele lor, iar tu alege-ţi vreo câţiva voinici care să te însoţească şi hai cu mine la Ptolemais, căci vreau să ţi-o dau, împreună cu celelalte cetăţi şi oşti şi toată căpitănimea, apoi vreau să mă întorc în Antiohia, fiindcă pentru aceasta am venit.»

⁴⁶Şi Ionatan l-a crezut şi a făcut întocmai: a dat drumul oştilor care s’au dus în Iuda,

⁴⁷Iar cu el au rămas trei mii de oameni, dintre care două mii i-a lăsat în Galileea, iar o mie au plecat cu el.

⁴⁸Abia intrase Ionatan în Ptolemais, şi locuitorii Ptolemaisului au şi închis porţile, şi prinzându-l împreună cu cei care veniseră cu el, i-au omorît cu sabia.

⁴⁹Şi Trifon a trimis pedestraşi şi călăreţi în Galileea şi în câmpia cea mare, ca să piardă pe tovarăşii lui Ionatan.

⁵⁰Dar ei aflând că el fusese prins şi omorît împreună cu cei care îl întovărăşiseră, s’au îmbărbătat unii pe alţii, au pornit aşezaţi în rânduri dese gata de luptă.

⁵¹Când au văzut cei care îi urmăreau că ei sunt gata să-şi dea viaţa, s’au întors.

⁵²Şi au ajuns sănătoşi în Iuda şi au jelit pe Ionatan şi pe tovarăşii lui, dar îi cuprinsese spaima. Şi tot Israilul l-a jelit cu jale mare.

⁵³Atunci toţi păgânii megieşi cu ei au încercat să-i omoare şi ziceau:«N’au nici căpitan şi nici ajutor de nicăiri. Haidem să ne năpustim într’înşii şi să ştergem numele lor dintre oameni!»