Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 14 Bible Online

1 Macabei 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 14

¹În anul o sută şi şaptezeci şi doi, împăratul Dimitrie a strâns oştile sale şi s’a dus în Media să mai adune şi de acolo oşti de ajutor, ca să se bată cu Trifon.

²Când a auzit Arsachis, împăratul Mediei şi al Persiei, că Dimitrie a trecut peste graniţă, a trimis pe un general al său ca să-l prinză de viu.

³Şi el a pornit şi a înfrânt oştirea lui Dimitrie, iar pe el, prinzându-l, l-a adus la Arsachis, care l-a băgat în temniţă.

⁴În toate zilele vieţii lui Simon, ţara a trăit în pace, fiindcă el s’a sârguit pentru fericirea poporului, iar poporul s’a bucurat în toată vremea de puterea şi de slava lui.

⁵Şi pe lângă toate acestea el a cuprins portul Iafa – cununa faptelor sale – din care a făcut loc de întâlnire pentru negoţul insulelor mării.

⁶El a întins graniţele poporului său şi a ajuns stăpân pe ţară.

⁷El a adus în ţară mulţi robi şi a cucerit Ghezerul, Betţurul şi cetatea din Ierusalim, din care a dat afară toată spurcăciunea, fără ca nimeni să i se împotrivească.

⁸În pace au putut ei să-şi lucreze pământul, iar el şi-a dat roadele lui, şi pomii din livezi poamele lor.

⁹Bătrânii stăteau la sfat în pieţe şi povesteau de fericirea ţării; cei tineri păşeau cu fală în port de război.

¹⁰Oraşelor el le-a dat merinde şi le prefăcea în cetăţi întărite. Şi astfel numele lui a ajuns cu faimă până la capătul pământului.

¹¹El a făcut pace în ţară şi Israil s’a veselit cu veselie mare:

¹²Fiecare stătea la umbra viţei şi sub smochinul său, fără ca nimeni să-l poată înfricoşa.

¹³Nu mai rămăsese atunci nici un vrăjmaş în ţară, şi împăraţii protivnici fuseseră înfrânţi.

¹⁴El a sprijinit pe toţi obijduiţii poporului său, el a fost înflăcărat pentru lege, iar pe cei nelegiuiţi şi răi el i-a nimicit.

¹⁵Strălucirea templului a înălţat-o şi mai mult şi sfintele odoare el le-a înmulţit.

¹⁶Şi când a ajuns vestea la Roma şi la Sparta că Ionatan a murit, toţi au fost cuprinşi de mâhnire.

¹⁷Însă când au auzit că Simon a ajuns arhiereu în locul lui şi este stăpânul ţării şi al oraşelor din ea,

¹⁸Ei i-au scris lui Simon pe table de aramă cu gând să înnoiască legătura de prietenie pe care o încheiaseră cu Iuda şi cu fraţii lui.

¹⁹Şi ei au citit scrisorile în auzul obştiei, în Ierusalim.

²⁰Iată copia scrisorii pe care au trimis-o Spartanii: «Căpeteniile Spartei şi cetatea lor, lui Simon arhiereul şi bătrânilor şi preoţilor şi celuilalt popor al Iudeilor, fraţii lor, închinăciune!

²¹Solii voştri pe care i-aţi trimis la noi, ne-au povestit despre faima şi despre cinstea voastră, şi de sosirea lor noi ne-am bucurat.

²²Şi cuvintele lor le-am scris între hotărîrile poporului, astfel: «Numeniu, fiul lui Antioh, şi Antipator, fiul lui Iason, au sosit la noi ca trimişi ai Iudeilor, ca să înnoiască legătura de prietenie cu noi.

²³Poporul a hotărît ca să primească pe aceşti bărbaţi cu cinste, iar o copie de pe cuvintele lor să fie pusă în arhiva ţării, ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie după ele am trimis-o arhiereului Simon.»

²⁴După acestea Simon a trimis la Roma pe Numeniu cu un scut mare de aur, în greutate de o mie de mine, ca să întărească alianţa.

²⁵Când a auzit poporul aceste lucruri, a întrebat: «Cu ce să răsplătim pe Simon şi pe feciorii lui?

²⁶El a fost un viteaz, fiii săi au fost viteji şi casa părintelui său un neam de viteji. Ei au biruit pe duşmanii lui Israil şi i-au dat libertatea.» Ei au săpat toate acestea pe table de aramă, pe care le-au atârnat de o columnă pe muntele Sionului.

²⁷Şi izvodul glăsueşte: «În anul o sută şaptezeci şi doi, în luna Elul, într’a optsprezecea zi, în anul al treilea al lui Simon arhiereul, voevodul poporului lui Dumnezeu,

²⁸În marea adunare a preoţilor, a poporului şi a căpeteniilor poporului şi a bătrânilor, luat-am noi acestă hotărîre:

²⁹Din pricina multelor războaie care au izbucnit în ţară, Simon, fiul preotului Matatia din neamul lui Ioiarib, împreună cu fraţii lui şi-au pus viaţa în primejdie şi au ţinut piept vrăjmaşilor poporului lor, pentru templul şi pentru legea lor, şi poporul i-a cinstit cu mare cinste.

³⁰Ionatan a adunat în jurul său poporul şi a fost arhiereu, până ce s’a adăogat la poporul său.

³¹Şi când duşmanii au vrut să intre în ţara lor şi să-şi întindă mâna lor spre templu,

³²Atunci ridicatu-s’a Simon şi s’a războit pentru poporul lui, şi a cheltuit mult din averea lui, şi a înzestrat cu arme pe vitejii poporului lui, ba le-a dat şi simbrie.

³³Apoi a întărit oraşele Iudeei şi Betţurul de la graniţă, unde mai înainte erau armele duşmane, şi a pus într’însul strajă de Iudei.

³⁴Dar a întărit şi Iafa, cea de pe ţărmul mării, şi Ghezerul, cel din graniţa Aşdodului, în care mai înnainte sălaşluiau duşmanii, şi a aşezat Iudei într’însul, şi toate câte erau de nevoie pentru bunăstarea lor, le-a pus la îndemână.

³⁵Şi când a văzut poporul râvna lui Simon şi faima după care el năzuia s’o aibă poporul său, l-au ales voevod şi arhiereu, pentru toate aceste fapte, pentru dreptatea lui şi pentru credinţa de care era înflăcărat pentru neamul lui, pe care căuta cu orice chip ca să-l înalţe,

³⁶În timpul vieţii lui a izbutit să stârpească pe păgânii din ţară, precum şi pe cei din cetatea lui David, din Ierusalim, care-şi zidiseră o cetate, de unde ieşeau şi împrejurimile templului le întinau şi-i pângăreau sfinţenia.

³⁷Pentru aceasta, el a aşezat într’însa voinici iudei şi a întărit-o pentru tihna ţării şi a oraşului şi a înălţat zidurile Ierusalimului.

³⁸Împăratul Dimitrie l-a întărit în arhieria lui,

³⁹Şi l-a pus în rândul prietenilor lui, şi cu cinste mare l-a cinstit,

⁴⁰Fiindcă auzise că Romanii îi numeau pe Iudei prietenii lor, aliaţi şi fraţi, şi că pe trimişii lui Simon îi primiseră cu cinste.

⁴¹Deci Iudeii şi preoţii au socotit cu cale: Simon să fie voevod şi arhiereu neîncetat, până când se va ridica un profet credincios,

⁴²Ca el să le fie căpetenie, să aibă în mâna lui aşezarea de dregători în slujbele obşteşti, conducerea oastei şi apărarea ţării.

⁴³Să aibă grijă de templu, toţi să fie sub ascultarea lui, toate hrisoavele ţării să fie făcute în numele lui, să se îmbrace în porfiră şi să poarte podoabe de aur.

⁴⁴Şi nimănui să nu-i fie îngăduit, ori din popor, ori dintre preoţi, să desființeze ce-a rânduit el, sau să se împotrivească poruncilor lui şi fără îngăduirea lui să ţină adunări în ţară, sau ca altul să se îmbrace în porfiră şi să poarte agrafă de aur.

⁴⁵Cine va lucra împotriva lor sau va călca vre-una din aceste rânduieli să fie pedepsit.

⁴⁶Şi poporul a luat hotărîrea ca lui Simon să i se recunoască aceste drepturi de întâietate.

⁴⁷Şi Simon a primit, şi s’a învoit să fie arhiereu, general şi etnarh al Iudeilor şi al preoţilor şi cel dintâi cârmuitor.»

⁴⁸Şi au hotărît ca această pisanie să se sape pe table de aramă şi să se aşeze în preajma templului, într’un loc uşor de văzut,

⁴⁹Iar o copie după ea să fie pusă în vistierie, la îndemâna lui Simon şi a fiilor săi.