Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 3 Bible Online

1 Macabei 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 3

¹Şi în locul lui Matatia a venit fiul său Iuda, numit Macabeul.

²Şi l-au ajutat pe el toţi fraţii lui şi toţi câţi se alăturaseră de părintele lui, şi cu voie bună au început războiul pentru Israil.

³El a răspândit în lung şi în lat faima poporului său şi s’a îmbrăcat cu platoşa ca un viteaz, şi s’a încins cu armele de luptă şi a făcut războaie, ocrotind cu sabia oştirea lui Israil.

⁴El, în faptele lui, a fost asemenea unui leu şi ca un pui de leu care răcneşte după pradă.

⁵El a adulmecat pe cei nelegiuiţi şi i-a urmărit şi pe cei care chinuiau norodul lui i-a dat pradă flăcărilor.

⁶Şi cei fără de lege au dat înapoi de frica lui, şi toţi cei care au săvârşit fărădelegea s’au cutremurat şi în mâna lui a ajuns la sfârşit liberarea poporului său.

⁷El a amărît mulţi împăraţi şi cu faptele sale a veselit pe Iacob, şi pomenirea lui este binecuvântată în veac de veac.

⁸El a străbătut oraşele lui Iuda şi a nimicit pe cei fără de lege şi a abătut urgia lui Dumnezeu de la Israil.

⁹Faima lui a ajuns până la capătul pământului şi pe cei care erau să piară i-a adunat.

¹⁰Însă Apoloniu a strâns pe păgâni şi o mare oaste din Samaria, ca să se lupte împotriva lui Israil.

¹¹Dar când Iuda a prins de veste, i-a ieşit înainte, l-a înfrânt şi l-a omorît. Şi atunci au pierit mulţi duşmani, iar cei ce au mai rămas au luat-o la fugă.

¹²Şi ei le-au luat o bogată pradă, iar Iuda a luat sabia lui Apoloniu şi a folosit-o în luptă în toate zilele vieţii lui.

¹³Şi când a auzit Siron, căpetenia oştirii din Siria, că Iuda şi-a strâns o mulţime de oaste şi o ceată de oameni credincioşi, care au pornit cu el la război,

¹⁴Şi-a zis în sine: «Face-mi-voi un renume şi voi dobândi faimă în împărăţie şi voi lupta cu Iuda şi cu oamenii lui, care au dispreţuit porunca împăratului!»

¹⁵Şi a pornit din nou la năvală cu o puternică armată de păgâni, ca să-l ajute să se răzbune împotriva fiilor lui Israil.

¹⁶Însă când ajunsese aproape de suişul Bethoronului, Iuda îi ieşi înainte cu câţiva oameni.

¹⁷Şi dacă au văzut oştirea care le ieşise înainte, ei au zis lui Iuda: «Cum putem noi atât de puţini să ne luptăm cu o armată atât de mare, mai ales că noi suntem osteniţi şi nici măcar n’am luat nimic în gură!»

¹⁸Dar Iuda zise: «Este foarte cu putinţă ca mulţi să cadă în mâinile celor puţini, şi pentru Dumnezeu din ceruri nu este nici o deosebire dacă mântuirea vine prin mulţi ori prin puţini,

¹⁹Fiindcă biruinţa în luptă nu se reazimă pe mărimea oastei, ci puterea vine de la Dumnezeu din ceruri.

²⁰Ei înaintează împotriva noastră plini de trufie şi de fărădelege, ca să ne piarză pe noi, pe femeile şi pe copiii noştri, şi să ne jăfuiască,

²¹Noi însă ne luptăm pentru viaţa noastră şi pentru legea noastră.

²²Şi Dumnezeu îi va sfărâma înaintea ochilor noştri; vouă deci să nu vă fie frică de ei!»

²³Şi după ce a sfârşit vorba, el s’a repezit dintr’o dată într’înşii, iar Siron împreună cu oastea lui au fost zdrobiţi în faţa lor.

²⁴Şi i-a urmărit până la povârnişul Bethoronului. până în câmpie, şi au căzut dintr’înşii opt sute de inşi, iar ceilalţi au fugit la Filisteni.

²⁵Atunci a început să se răspândească frica de Iuda şi de fraţii lui şi groaza printre toate neamurile megieşe.

²⁶Numele lui ajunsese până la urechea împăratului, iar de războaiele lui povestea toată lumea.

²⁷Când Antioh a aflat despre aceste lucruri, urgia lui s’a aprins şi el a trimis ca să se strângă toată armata împărăţiei sale, o armată afară din cale de puternică.

²⁸Atunci el a deschis vistieria sa şi a plătit solda armatei sale pe un an, apoi a vestit-o ca să fie gata pentru orice nevoie.

²⁹Şi când a văzut că nu mai are bani în vistierie şi că dările ţării s’au împuţinat din pricina răscoalei şi a asupririi care se deslănţuiseră în ţară pentru desfiinţarea datinelor străvechi,

³⁰S’a temut ca să nu-i lipsească banii, după cum s’a întâmplat adesea mai nainte, nemaiputând să facă faţă cheltuielilor şi darurilor, pe care el le dăduse mai cu dărnicie şi mai din belşug decât împăraţii, înaintaşii lui.

³¹În această mare încurcătură, el s’a hotărît să plece în Persia, ca să strângă dările ţărilor supuse şi să aducă mulţi bani.

³²De aceea a lăsat peste trebile împărăţiei, de la fluviul Eufratului şi până la graniţa Egiptului, pe Lisias, unul dintre cei mai cu vază boieri şi care era şi din familia împărătească,

³³Precum şi să se îngrijească de creşterea fiului său Antioh, până la întoarcere.

³⁴Şi i-a încredinţat jumătate din armatele sale, precum şi elefanţii şi i-a dat şi deplină putere pentru aducerea la îndeplinire a tuturor planurilor sale, aşijderea şi îndreptări mai cu seamă pentru toţi locuitorii Iudei şi ai Ierusalimului,

³⁵Împotriva cărora trebuia să trimită oştire ca să sfărâme cu desăvârşire dârzenia lui Israil şi rămăşiţa Ierusalimului şi să şteargă din acest loc amintirea lor,

³⁶Şi să aşeze străini în tot cuprinsul ţării, iar ţara să le-o împartă prin sorţi.

³⁷Apoi împăratul a luat cealaltă jumătate de oaste şi a plecat din capitala sa Antiohia, în anul o sută patruzeci şi şapte, a trecut Eufratul şi a străbătut ţările cele de sus.

³⁸După aceasta, Lisias a ales pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, pe Nicanor şi pe Gorgias, căpitani viteji dintre prietenii împăratului,

³⁹Pe care i-a trimis cu patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi, ca să năvălească în ţara lui Iuda şi s-o pustiască, întocmai după porunca împăratului.

⁴⁰Şi ei au pornit cu toată oştirea lor şi când au intrat în Iudeea, au tăbărît în şes, lângă Emaus.

⁴¹Şi când neguţătorii ţării au prins de veste despre ei, au venit în tabără cu mult aur şi cu mult argint, precum şi cu cătuşe, ca să cumpere robi pe fiii lui Israil. La această oştire s’a adăugat oştirea din Siria şi cea din ţara Filistenilor.

⁴²Şi văzând Iuda şi fraţii lui că nenorocirea era tot mai ameninţătoare şi că oastea vrăjmaşă tăbărise în ţinutul lor, şi prinzând de veste despre porunca împăratului ca să prăpădească şi să nimicească poporul,

⁴³Au zis unii către alţii: «Să ne sculăm împotriva nimicirii norodului nostru şi să luptăm pentru popor şi pentru templu!»

⁴⁴Şi obştia poporului s’a adunat ca să fie gata de luptă şi ca să se roage şi să ceară de la Dumnezeu milostiva sa îndurare.

⁴⁵Dar Ierusalimul era fără locuitori şi pustiu şi nici unul din fiii săi nu intra, nici nu ieşea; templul era călcat în picioare şi străinii sălăşluiau în cetate; Ierusalimul era sălaşul păgânilor. Veselia lui Iacob pierise, iar flautul şi harpa amuţiseră.

⁴⁶Şi după ce s’au adunat, au purces la Miţpa, în preajma Ierusalimului, unde fusese altădată locul de rugăciune al lui Israil.

⁴⁷Apoi, în ziua aceea, ei au postit şi s’au îmbrăcat cu veşmânt de jale, şi şi-au presărat cenuşă în cap şi şi-au sfâşiat veşmintele lor,

⁴⁸Şi au deschis cartea legii, una dintr’acelea pe care o căutau păgânii ca să-şi zugrăvească pe ea chipurile idolilor lor.

⁴⁹Şi au adus odăjdiile arhiereşti, pârga şi zeciuielile, precum şi pe nazireii care-şi împliniseră vremea juruinţii lor,

⁵⁰Şi au început să strige din răsputeri la cer şi să zică: «Ce să facem cu aceşti oameni şi încotro să-i ducem?

⁵¹Templul tău a fost călcat în picioare şi a fost pângărit, iar preoţii tăi jelesc şi sunt umiliţi!

⁵²Şi iată că păgânii s’au adunat împotriva noastră ca să ne piarză. Tu ştii ce pun ei la cale împotriva noastră!

⁵³Cum putem dar să stăm în faţa lor fără ajutorul tău?»

⁵⁴Apoi au sunat din trâmbiţă şi au strigat cu putere.

⁵⁵Şi după aceasta, Iuda a pus căpitani peste poporul cel războinic: căpitani peste mii, şutaşi şi căpitani peste cincizeci şi peste zeci.

⁵⁶Pe urmă a poruncit celor ce-şi zidiseră case, celor ce se însuraseră, celor ce-şi sădiseră vie şi celor pe care i-ar fi apucat frica, să se întoarcă acasă, aşa cum scrie legea.

⁵⁷Şi oastea a pornit îndată şi a tăbărît la miază-zi de Emaus.

⁵⁸Şi atunci Iuda le-a spus: «Fiţi gata şi fiţi ostaşi viteji!

⁵⁹Căci este mai bine să murim în luptă, decât să ne uităm la nenorocirea poporului şi a templului nostru.

⁶⁰Şi aşa cum a hotărît Dumnezeu din ceruri, aşa să fie!»