Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 5 Bible Online

1 Macabei 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 5

¹Când au auzit păgânii din vecinătate că altarul fusese din nou zidit şi templul fusese sfinţit ca mai nainte, s’au necăjit foarte,

²Şi s’au hotărît să stârpească pe cei din neamul lui Iacob din mijlocul lor şi au început să-i prigonească şi să-i măcelărească.

³Atunci Iuda a pornit cu război împotriva fiilor lui Esau din Edom, în ţinutul Acrabatene, fiindcă ei năvăleau mereu peste fiii lui Israil. Şi după ce i-a înfrânt cumplit, i-a supus şi le-a luat bogate prăzi.

⁴Dar el şi-a adus aminte şi de Baianiţi, care erau cursă şi sminteală pentru popor, fiindcă îl pândeau mereu pe cale.

⁵El i-a închis în turnurile lor, i-a împresurat şi i-a ucis şi a dat foc turnurilor cu tot ceea ce era într’însele.

⁶Apoi a trecut la Amoniţi, unde a dat peste o oaste puternică şi numeroasă, în fruntea căreia se afla Timotei căpitanul.

⁷Şi s’a măsurat cu el în multe bătălii şi l-a înfrânt şi l-a nimicit.

⁸Şi după ce a cuprins Iazerul cu aşezările din jur, s’a întors în Iudeea.

⁹După aceasta păgânii din Galaad s’au strâns împotriva Israiliţilor care locuiau în ţinutul lor, ca să-i stârpească, dar ei au fugit în cetăţuia Datema,

¹⁰Şi au trimis scrisori lui Iuda şi fraţilor lui cu următorul cuprins: «Păgânii dimprejurul nostru s’au strâns împotriva noastră ca să ne stârpească,

¹¹Şi se pregătesc să năvălească în cetatea în care noi am fugit, iar Timotei este în fruntea oştirii lor.

¹²Vino acum şi ne scapă din mâna lor, căci mulţi dintr’ai noştri au şi căzut.

¹³Toţi fraţii noştri din ţinutul Tubi au şi fost omorîţi, şi protivnicii noştri au dus în robie pe femeile şi pe copiii lor, şi au jefuit averea lor. Şi au omorît aproape o mie de inşi.»

¹⁴Şi tocmai citeau scrisorile lor, când au sosit din Galileea alţi soli, cu hainele sfâşiate, aducând această veste:

¹⁵«Ptolemais, Tirul, Sidonul şi toată Galileea cea păgână s’au adunat ca să ne nimicească!»

¹⁶Când Iuda şi poporul au auzit această veste, ei au strâns o mare adunare ca să chibzuiască ce să facă pentru fraţii lor care erau atât de strâmtoraţi de duşmani.

¹⁷Atunci Iuda a zis fratelui său Simon: «Alege oameni şi du-te de liberează pe fraţii tăi din Galileea, iar eu şi cu Ionatan o să ne ducem în Galaad».

¹⁸În Iudeea el a lăsat de pază pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, împreună cu cealaltă parte a armatei,

¹⁹Şi le-a poruncit astfel: «Cârmuiţi poporul acesta, însă până la întoarcerea noastră nu vă prindeţi la luptă cu păgânii».

²⁰Şi Simon a luat trei mii de oameni ca să plece în Galileea şi Iuda opt mii ca să plece în Galaad.

²¹Şi a plecat Simon în Galileea şi s’a măsurat cu păgânii în multe bătălii şi a zdrobit pe păgâni,

²²Şi i-a urmărit până la poarta Ptolemaisului. Şi au căzut dintre păgâni ca la trei mii de inşi. Şi el a luat o bogată pradă.

²³Apoi a luat pe Iudeii pe care i-a găsit în Arbata, împreună cu femeile şi copiii şi toate câte le mai aveau, şi cu mare bucurie i-a dus în Iudeea.

²⁴După aceasta, Iuda Macabeul, împreună cu fratele său Ionatan au trecut Iordanul şi s’au înfundat în pustie cale de trei zile.

²⁵Şi ei au dat peste Nabateeni care i-au primit prieteneşte şi le-au povestit tot ceea ce se întâmplase cu fraţii lor în Galaad,

²⁶Şi că mulţi din ei sunt închişi în Bosra, Beţer, Alema, Casfon, Mached şi Carnaim, cetăţi mari şi întărite,

²⁷Dar şi în alte cetăţi ale Galaadului se mai află închişi, iar protivnicii lor s’au pregătit ca de mâine să năvălească asupra cetăţilor, să le cuprindă şi într’o singură zi să stârpească pe toţi Iudeii dintr’însele.

²⁸Atunci Iuda s’a întors pe neaşteptate cu oastea sa în pustie spre Beţer. El a cuprins cetatea, a omorît, trecând prin ascuţişul săbiei, toată partea bărbătească, a luat o pradă bogată şi a dat foc cetăţii.

²⁹Apoi în timpul nopţii el a pornit de acolo şi a mers până la cetatea Datema.

³⁰Dimineaţa, când au ridicat ochii, au văzut oaste nenumărată, care ducea scări şi maşini de împresurare, ca să cuprindă cetatea şi erau gata să înceapă năvala.

³¹Şi dacă a văzut Iuda că lupta începuse şi că zarva din cetate se ridica până la cer de sunetul trâmbiţelor şi de strigătul cumplit,

³²A zis ostaşilor din oştirea lui: «Luptaţi-vă astăzi pentru fraţii voştri!»

³³Şi cu trei cete de oameni le-a sărit în spate, apoi au sunat din trâmbiţe şi au sunat de rugăciune.

³⁴Când a cunoscut Timotei că este Macabeul, a fugit din faţa lor. Şi el i-a bătut cumplit şi au căzut dintre ei în ziua aceea ca la opt mii de inşi.

³⁵După aceasta s’a îndreptat spre Miţpa, a năvălit asupra ei, a cuprins-o, a prădat-o şi i-a dat foc.

³⁶De acolo a pornit şi a cucerit Casfon, Mached, Beţer, precum şi toate cetăţile Galaadului.

³⁷După aceste întâmplări, Timotei a adunat altă oştire şi a tăbărît în faţa Rafonului, dincolo de râu.

³⁸Şi Iuda a trimis oameni ca să iscodească tabăra, şi i-au adus vestea aceasta: «Toţi păgânii din vecinătate s’au strâns la ei şi alcătuesc o foarte mare oştire.

³⁹De asemenea şi-au tocmit şi Arabi, oaste de ajutor, care se află dincolo de râu, gata să înceapă lupta cu tine.» Atunci Iuda a pornit în întâmpinarea lor.

⁴⁰Şi Timotei a zis căpeteniilor oştirii sale, în timp ce Iuda şi cu ai lui se apropiau de râu: «Dacă el se năpusteşte mai întâi împotriva noastră, nu putem să-i ţinem piept, fiindcă el ne covârşeşte, iar dacă de teamă stă cu oastea dincolo de râu, să ne aruncăm asupra lui şi-l vom dovedi».

⁴¹Când Iuda a ajuns aproape de râul cu apă, a poruncit căpeteniilor oastei: «Nu îngăduiţi nimănui să se oprească aici, ci toţi să intre în luptă!»

⁴²Când el a trecut cel dintâi dincolo şi s’a năpustit împotriva lor împreună cu oastea lui după el, păgânii au fost înfrânţi, au aruncat armele şi au fugit în templul din Carnaim.

⁴³Atunci el a cuprins cetatea şi a dat foc templului şi tuturor celor ce se aflau într’însul. Aşa a fost înfrânt Carnaimul şi ei n’au mai putut să se împotrivească lui Iuda.

⁴⁴După aceasta, Iuda a adunat pe toţi Israiliţii care se găseau în Galaad, de la mic până la mare, cu femeile şi cu copiii, şi cu tot avutul lor, o foarte mare tabără, ca să-i ducă în Iudeea.

⁴⁵Şi ei au ajuns până la Efron, cetate foarte întărită şi mare, aşezată într’o trecătoare, încât nimeni nu putea să cotească nici la dreapta, nici la stânga, ci trebuia să treacă prin ea.

⁴⁶Locuitorii cetăţii însă închiseseră porţile şi trântiseră grămezi de pietre într’însele.

⁴⁷Atunci Iuda a trimis la ei crainici ca să-i ia cu binişorul şi să le spună: «Îngăduiţi-ne să trecem pe pământul vostru ca să ajungem în ţara noastră, căci nimeni nu vă va face nici o pagubă, ci numai să trecem pe jos». Şi n’au voit să-i deschidă.

⁴⁸Atunci Iuda a poruncit să se dea de veste ca fiecare ostaş să poposească cu tabăra unde se află.

⁴⁹Şi ostaşii au poposit cu tabăra şi s’au luptat împotriva cetăţii toată ziua şi toată noaptea aceea, şi cetatea a căzut în mâna lui.

⁵⁰Şi el a trecut toată partea bărbătească prin ascuţişul săbiei, iar cetatea a dărâmat-o din temelie şi, după ce a jefuit-o, a trecut prin cetate pe deasupra hoiturilor.

⁵¹Apoi au trecut Iordanul şi au ajuns în şesul cel mare lângă Betşean.

⁵²Şi în tot timpul Iuda a stat la coada oştirii, adunând pe cei care rămâneau în urmă şi îmbărbătând poporul, până ce a ajuns ţara lui Iuda.

⁵³După aceasta ei s’au suit în muntele Sionului cu bucurie şi cu veselie şi au adus arderi de tot, fiindcă ei se întorseseră cu bine, fără să piardă pe nici unul din ei.

⁵⁴În vremea când Iuda şi Ionatan se aflau în Galaad, iar Simon, fratele lor, în Galileea, în faţa cetăţii Ptolemais,

⁵⁵Iosif, feciorul lui Zaharia, şi Azaria, căpeteniile oştirei, aflând despre faptele vitejeşti şi despre bătăliile pe care ei le dăduseră,

⁵⁶Au zis: «Şi noi vrem să ne facem faimă şi să ne ducem ca să ne războim cu păgânii cu care ne megieşim!»

⁵⁷Atunci ei au dat de ştire oamenilor din oştirea lor şi au pornit împotriva Iamniei.

⁵⁸Dar Gorgias, împreună cu oamenii lui au ieşit din cetate şi au înaintat împotriva lor, ca să se bată cu ei.

⁵⁹Însă Iosif şi cu Azaria au fost puşi pe fugă şi au fost urmăriţi până la graniţa Iudeei, şi în ziua aceea au căzut din oştirea lui Israil două mii de inşi.

⁶⁰Şi aşa oştirea a suferit o mare înfrângere, fiindcă n’au ascultat pe Iuda şi pe fraţii lui, închipuindu-şi că pot şi ei să facă fapte vitejeşti.

⁶¹Însă ei nu erau din neamul acelora prin mâna cărora Israil avea să ajungă la biruinţă.

⁶²Iuda cel viteaz şi fraţii lui au fost slăviţi de tot Israilul şi de toţi păgânii, orişiunde s’ar fi auzit de numele lor,

⁶³Şi se adunau în jurul lor ca să le facă urări.

⁶⁴Şi Iuda a pornit din nou ca să se bată cu fiii lui Esau în ţara de la miază-zi. El a cucerit Hebronul şi satele învecinate, i-a dărâmat întăriturile, iar turnurilor celor de jur-împrejur le-a dat foc.

⁶⁵Apoi a pornit să se ducă în ţara Filistenilor şi a trecut prin Mareşa.

⁶⁶În ziua aceea au căzut şi câţiva preoţi, fiindcă şi ei voiau să facă fapte vitejeşti, intrând în luptă ca nişte nesăbăduiţi.

⁶⁷Apoi Iuda s’a lăsat spre Azot, în ţara Filistenilor, unde a dărâmat altarele, a ars chipurile idolilor şi, după ce a luat o bogată pradă din oraşe, s’a întors în Iudeea.