Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 7 Bible Online

1 Macabei 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 7

¹În anul o sută şi cincizeci şi unu, Dimitrie, fiul lui Seleuc, a fugit din Roma şi. însoţit de o mână de oameni, s’a oprit într’un oraş de pe ţărmul mării şi s’a făcut împărat.

²Şi după ce a intrat el în palatul împărătesc al părinţilor săi, căpitanii oştirii au prins pe Antioh şi pe Lisias ca să-i aducă la el.

³Şi când i s’a dat de ştire, el a zis: «Nu vreau să le văd faţa!»

⁴Atunci oştirea i-a omorît, iar pe Dimitrie l-a suit pe tronul împărăţiei lui.

⁵Şi au venit la el oameni din Israil nelegiuiţi şi fără credinţă, în frunte cu Alchimos, care voia să ajungă arhiereu,

⁶Şi au pârît poporul înaintea împăratului zicând: «Iuda şi cu fraţii lui au pierdut pe toţi prietenii tăi, iar pe noi ne-au izgonit din ţară.

⁷Deci trimite acum pe un om de credinţă, care să plece şi să vadă tot prăpădul pe care ni l-au pricinuit nouă şi ţării împăratului şi să-i pedepsească pe ei precum şi pe cei care îi ajută.»

⁸Atunci împăratul a ales dintre prietenii săi pe Bacchide, satrapul ţinutului de dincolo de Eufrat, mare dregător al împărăţiei şi credincios împăratului.

⁹Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit să se răzbune pe Israiliţi.

¹⁰Şi au pornit şi au ajuns cu oaste multă în Iuda. Apoi Bacchide a trimis soli la Iuda şi la fraţii lui cu cuvinte de pace, ca să-l înşele.

¹¹Însă ei n’au luat în seamă cuvintele lor, fiindcă vedeau că veniseră cu multă oaste.

¹²Atunci s’a adunat un sfat de cărturari la Alchimos şi Bacchide, ca să cerceteze dreptatea pricinei.

¹³Şi Asideii, cei mai cu vază dintre fiii lui Israil, au cerut pace,

¹⁴Fiindcă ziceau: «Un preot din neamul lui Aaron a venit cu oastea şi el nu ne va face să pătimim!»

¹⁵Şi Bacchide le grăia paşnic şi le-a făcut jurământ: «Nu căutăm să vă facem rău nici vouă, nici prietenilor voştri!»

¹⁶Şi l-au crezut; însă el a luat şaizeci de inşi dintre ei, pe care i-a măcelărit într’o singură zi, după cuvântul Scripturii:

¹⁷«Trupurile cuvioşilor tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era nimeni care să-i îngroape!»

¹⁸Atunci tot poporul a fost cuprins de frică şi de cutremur, şi a zis: «Într’înşii nu-i nici adevăr şi nici dreptate, fiindcă au călcat legământul şi jurământul pe care l-au făcut!»

¹⁹După acestea, Bacchide a plecat din Ierusalim şi a poposit cu tabăra la Bezet, apoi a trimis ca să prindă pe mulţi din cei care fugiseră din ceata lui, precum şi vreo câţiva oameni din popor, pe care după ce i-a omorît, i-a aruncat în cisterna cea mare.

²⁰Şi după ce Bacchide i-a dat lui Alchimos în seamă ţara şi i-a lăsat şi oaste de ajutor, s’a întors la împărat.

²¹Şi fiindcă Alchimos ducea lupta pentru arhierie,

²²S’au strâns la el toţi turburătorii poporului, care puseră mâna pe ţara lui Iuda şi făcură mare prăpăd în Israil.

²³Şi când a văzut Iuda toate neajunsurile pe care le făcea Alchimos şi tovarăşii lui fiilor lui Israil, mult mai răi decât păgânii,

²⁴A străbătut tot ţinutul Iudeei, pedepsind pe lepădaţii de lege şi oprindu-i să cutreere ţara.

²⁵Când a văzut şi Alchimos că Iuda şi tovarăşii săi erau mai tari decât el, şi încredinţându-se că nu le putea ţine piept, s’a întors la împărat şi i-a pârît de cele mai rele fapte.

²⁶Din această pricină, împăratul a trimis pe Nicanor, unul din cei mai de seamă generali ai lui, vrăjmaş învierşunat al lui Israil, cu poruncă să nimicească poporul.

²⁷Şi ajungând la Ierusalim cu oaste multă, a trimis la Iuda şi la fraţii lui soli cu cuvinte de pace ca să-i înşele şi le-a zis:

²⁸«Să nu ne războim unii cu alţii! Ci voi veni la voi paşnic, ca să vă văd faţa!»

²⁹Şi au venit la Iuda şi şi-au făcut urări de pace unul altuia, – dar duşmanii erau gata să răpească pe Iuda.

³⁰Şi când Iuda a aflat că Nicanor venise cu şiretenie la el, l-a apucat groaza şi n’a mai vrut să-i vadă faţa.

³¹Atunci a aflat Nicanor că i s’a descoperit planul şi a pornit cu război împotriva lui Iuda, ieşindu-i înainte la Cafarsalam.

³²Şi au căzut din oamenii lui Nicanor ca la cinci mii, iar ceilalţi fugiră în cetatea lui David.

³³Şi după aceste întâmplări, Nicanor s’a suit în muntele Sionului. Atunci au ieşit din templu câţiva preoţi şi bătrâni ai poporului ca să-l hiritisească prieteneşte şi să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru împărat.

³⁴El însă şi-a bătut joc de ei şi i-a luat în râs, ba chiar i-a şi spurcat şi le-a grăit semeţ,

³⁵Şi în mânia lui s’a jurat astfel: «Dacă nu-mi daţi acum în mână pe Iuda şi oastea lui, când mă voi întoarce biruitor, voi pune foc templului acestuia!» Apoi a plecat de acolo mânios.

³⁶Atunci preoţii au intrat înlăuntru şi au stat în faţa altarului de jertfă şi în faţa templului, şi izbucnind în plâns, au zis:

³⁷«Tu ţi-ai ales, o, Doamne acest templu, ca într’însul să se cheme numele tău, şi să fie casă de rugăciune şi de rugă fierbinte pentru norodul tău.

³⁸Răzbună-ţi împotriva omului acestuia şi împotriva oştirii lui şi să cadă în ascuţişul săbiei. Adu-ţi aminte de hula lor şi n’o lăsa să dăinuiască!»

³⁹Şi Nicanor a ieşit din Ierusalim şi a poposit cu oastea la Bethoron, unde i s’a mai adăogat oaste din Siria.

⁴⁰Şi Iuda stătea cu tabăra sa de trei mii de oameni la Adasa. Şi Iuda s’a rugat Domnului şi a zis:

⁴¹«Când solii împăratului Asiriei te-au hulit, îngerul tău a venit şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni.

⁴²Tot aşa nimiceşte oastea aceasta în faţa noastră, ca să cunoască şi ceilalţi cât a hulit templul tău! Judecă-l după răutatea lui!»

⁴³La treisprezece Adar, oştile s’au încăerat la luptă, şi oastea lui Nicanor a fost înfrântă, iar el însuşi a căzut cel dintâi în luptă,

⁴⁴Iar când oastea lui Nicanor a prins de veste că el a căzut, a aruncat armele şi a fugit.

⁴⁵Şi Iudeii i-au urmărit cale de o zi de la Adasa până în părţile Ghezerului şi în urma lor au sunat prelung din trâmbiţă.

⁴⁶Atunci din toate satele învecinate ale Iudeei au ieşit oameni care i-au încercuit. Şi s’au încăerat unii cu alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii de sabie, de n’a mai scăpat nici unul.

⁴⁷Şi Iudeii au luat o pradă bogată, iar lui Nicanor i-au tăiat capul şi mâna lui cea dreaptă pe care o ridicase trufaş, şi le-au adus şi le-au spânzurat la Ierusalim.

⁴⁸Iar poporul s’a veselit foarte şi ziua aceea a prăznuit-o ca o mare zi de veselie. Şi s’a hotărît ca, în fiecare an, să fie prăznuită ziua de treisprezece Adar. Şi ţara lui Iuda a avut pace câtăva vreme.