Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Macabei 9 Bible Online

1 Macabei 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Macabei 9

¹Când a auzit Dimitrie că Nicanor a căzut în luptă şi că oştirea sa suferise o mare înfrângere, a trimis a doua oară pe Bacchide şi pe Alchimos în Iudeea în fruntea aripii drepte a oştirii.

²Şi ei au pornit pe drumul spre Galileea şi au poposit cu tabăra la Mesalot, lângă Arbel, pe care l-au cuprins, şi au omorît mulţi locuitori,

³Iar în anul o sută cincizeci şi doi şi-au aşezat oastea în faţa Ierusalimului.

⁴Apoi au pornit cu oastea spre Bereea, cu douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii de călăreţi.

⁵Şi Iuda se aşezase cu oastea, cu o ceată de trei mii de viteji, la Elasa.

⁶Şi când au văzut mulţimea oştirilor, i-a prins frica şi au fugit din tabără, astfel că Iuda nu mai rămăsese decât cu opt sute de inşi.

⁷Când a văzut Iuda că oastea lui fugise şi că bătălia îl zorea, inima i se zdrobi, fiindcă n’avea vreme ca să strângă pe ai săi.

⁸Şi în zbuciumul său, a zis celor care mai rămăseseră: «Haidem! Să ne azvârlim pe duşmanii noştri, poate îi vom birui!»

⁹Dar ei întoarseră cuvântul: «Nu putem! Ci mai întâi să ne scăpăm viaţa! Ne vom întoarce cu fraţii noştri şi vom lupta împotriva lor. Noi suntem puţini!»

¹⁰Atunci a zis Iuda: «Deloc! Niciodată nu vom fugi din faţa lor! Dacă a venit ceasul nostru, să murim vitejeşte pentru fraţii noştri şi să nu ne pătăm slava noastră!»

¹¹Atunci oastea vrăjmaşă a pornit din tabără şi, înaintând spre el, călărimea s’a împărţit în două cete, iar prăştiaşii şi cu arcaşii mergeau înaintea oştirii. În rândul întâi al oştirii erau cei mai viteji. Bacchide era la aripa dreaptă.

¹²Falanga înainta din două părţi în sunetul trâmbiţei.

¹³Dar şi ostaşii lui Iuda sunau din trâmbiţă, încât pământul se zguduia de zgomotul oştilor. Şi a început bătălia şi a ţinut de dimineaţă şi până seara.

¹⁴Când a văzut Iuda că Bacchide cu cele mai tari cete era la dreapta, a strâns împrejurul lui pe toţi cei mai curajoşi,

¹⁵Şi zdrobind aripa dreaptă îi urmări până spre muntele Azor.

¹⁶Dar cei din aripa stângă, când au văzut că aripa dreaptă fusese înfrântă, se întoarseră pe la spate pe urmele lui Iuda şi alor lui.

¹⁷Lupta a fost înverşunată, şi au căzut mulţi morţi şi dintr’o parte şi dintr’alta.

¹⁸Dar a căzut şi Iuda, iar ceilalţi au fugit.

¹⁹Atunci Ionatan şi cu Simon au luat pe Iuda şi l-au îngropat în mormântul părinţilor lor la Modein.

²⁰Şi l-au plâns şi l-au jelit, întreg Israilul, cu jălanie mare şi l-au bocit multe zile zicând:

²¹«Cum a căzut viteazul, izbăvitorul lui Israil!»

²²Cealaltă istorie a vieţii lui Iuda, a războaielor lui şi a faptelor lui vitejeşti şi isprăvilor lui nu s’a scris, fiindcă erau tare multe.

²³Şi după moartea lui Iuda, s’au ivit nelegiuiţii în tot cuprinsul lui Israil, şi răufăcătorii au început să iasă la lumină.

²⁴În vremea aceea a început o foamete groaznică, aşa încât se părea că şi ţara s’a dat cu duşmanii.

²⁵Bacchide şi-a ales pe cei fără de lege şi i-a pus ispravnici în ţară.

²⁶Ei căutau pe prietenii lui Iuda şi, când îi găseau, îi aduceau la Bacchide, care îi pedepsea şi-şi bătea joc de ei.

²⁷Şi a fost mare nevoie în Israil, cum nu mai fusese din ziua în care nu li se mai arătase profet.

²⁸Atunci s’au adunat toţi prietenii lui Iuda şi i-au spus lui Ionatan:

²⁹«De când a murit fratele tău Iuda, nu se mai găseşte nimeni la fel cu el, ca să pornească împotriva vrăjmaşilor noştri şi a lui Bacchide şi mai cu seamă împotriva celor care ne vrăjmăşesc poporul nostru.

³⁰De aceea noi te alegem astăzi ca să fii căpitan în locul lui şi voevod ca să te lupţi în războaiele noastre.»

³¹Şi atunci Ionatan a primit căpitănia şi a luat locul fratelui său Iuda.

³²Când a auzit Bacchide, a căutat să omoare pe Ionatan.

³³Dar când au aflat Ionatan şi Simon, fratele lui, precum şi cei ce erau în preajma lor, au fugit în pustiul Tecoa şi au tăbărît aproape de cisterna Asfar.

³⁴Şi fiindcă Bacchide a aflat despre aceasta, a trecut cu oştirea lui dincolo de Iordan.

³⁵– Ionatan a trimis pe fratele său Ioan, căpetenia poporului, la Nabateeni, prietenii săi, cu rugămintea ca să-i îngăduiască să ducă la ei avutul lor cel mult.

³⁶Atunci fiii lui Iambre au ieşit din Medeba şi au prins pe Ioan şi cu tot ceea ce avea şi s’au dus cu el.

³⁷După aceste întâmplări, i s’a dat de ştire într’o zi lui Ionatan şi lui Simon, frate-său, că Iambriţii fac nuntă mare şi că aduc din Nadabat cu mare alai pe mireasă, fiica unui mare boier din Canaan,

³⁸Şi şi-au adus aminte de sângele lui Ioan, fratele lor, şi s’au suit şi s’au ascuns într’o văgăună a muntelui.

³⁹Şi când au ridicat ochii şi s’au uitat, iată o mare caravană, mirele cu multe daruri, vorniceii şi rudele lui, care îi ieşiseră în cale cu dairale, cu instrumente muzicale şi cu multă zestre.

⁴⁰Atunci s’au repezit pe ei din ascunzătoare şi i-au măcelărit. Şi au căzut mulţi răniţi, iar ceilalţi au fugit în munte. Şi Iudeii au luat o pradă bogată.

⁴¹Astfel că nunta s’a prefăcut în jale, şi muzica lor în plângere.

⁴²Şi după ce s’au răzbunat pentru sângele fratelui lor, s’au întors în smârcurile Iordanului.

⁴³Şi Bacchide, prinzând de veste, a venit într’o zi de Sâmbătă cu multă oaste până pe malul Iordanului. –

⁴⁴Atunci Ionatan a zis voinicilor săi: «Haidem! Să ne războim pentru viaţa noastră, fiindcă astăzi nu este ca ieri ori ca alaltăieri.

⁴⁵Iată că bătălia ne dă zor din faţă şi din spate, iar la dreapta şi la stânga sunt smârcurile Iordanului şi cu tufărişul, deci nu-i chip de scăpare.

⁴⁶Strigaţi acum la cer ca să scăpaţi din mâinile vrăjmaşilor voştri!»

⁴⁷Şi când era în focul luptei, Ionatan a întins mâna ca să dea în Bacchide, dar el s’a tras înapoi.

⁴⁸Apoi Ionatan împreună cu voinicii lui au sărit în Iordan, pe care îl trecură înnot, iar Sirienii n’au mai trecut Iordanul după ei.

⁴⁹În ziua aceea au căzut din oastea lui Bacchide o mie de inşi.

⁵⁰După acestea, el s’a întors în Ierusalim şi a clădit în Iudeea cetăţi întărite: cetatea de lângă Ierihon şi aceea de lângă Emaus, Bethoron, Betel, Timna, Piraton, Tapuah, cu ziduri înalte şi cu porţi cu manele,

⁵¹Şi a pus străji într’însele, să hărţuiască pe Israil.

⁵²Tot aşa a întărit el Betţurul, Ghezerul şi Acra, în care a pus oaste şi merinde.

⁵³Apoi a luat ostatici pe feciorii boierilor ţării şi i-a închis în cetate, în Ierusalim.

⁵⁴În anul o sută şi cincizeci şi doi Alchimos a poruncit să fie dărâmate zidurile curţii celei dinlăuntru a templului, ca să strice lucrarea profeţilor, şi chiar a şi început să le dărâme.

⁵⁵Dar în clipa aceea, Alchimos a fost lovit de Dumnezeu şi toate planurile lui au rămas zadarnice. Şi gura i s’a închis, iar el fiind cuprins de dambla, nici n’a mai putut să grăiască şi nici să ia cele din urmă hotărâri pentru casa lui,

⁵⁶Ci a murit în vremea aceea în chinuri cumplite.

⁵⁷Şi dacă Bacchide a văzut că a murit Alchimos, s’a întors din nou la împărat. Şi ţara a avut parte de pace timp de doi ani.

⁵⁸În vremea aceea, toţi nelegiuiţii au făcut sfat şi au zis: «Ionatan şi tovarăşii lui trăiesc, după cum vedeţi, în pace şi fără grijă. Să chemăm încoace pe Bacchide, ca într’o noapte să pună mâna pe ei!»

⁵⁹Şi cu acest gând au pornit la el.

⁶⁰Şi el a purces cu armată puternică şi în taină a trimis scrisori tovarăşilor lui din Iudeea, ca să pună mâna pe Ionatan şi pe prietenii lui. Dar n’a izbutit, fiindcă planul lui a fost aflat.

⁶¹Din această pricină ei au prins ca la cincizeci de oameni din ţară, împreună cu urzitorul răutăţii şi i-a omorît.

⁶²Atunci Ionatan şi Simon, împreună cu voinicii lor, s’au retras în pustie la Betbasa, pe care au clădit-o din nou şi au întărit-o ca o cetate.

⁶³Când a aflat Bacchide, a adunat toată oastea lui şi dădu de ştire oamenilor lui din Iudeea,

⁶⁴Şi pornind a împresurat Betbasa, împotriva căreia s’a luptat multă vreme aşezând maşini de război.

⁶⁵Atunci Ionatan a lăsat pe frate-său Simon în cetate şi a dat târcoale prin ţară numai cu o ceată de voinici,

⁶⁶Şi a bătut pe Odomir şi pe fraţii lui, şi pe cei din neamul lui Fasiron, în aşezările lor. În urma acestor biruinţe oastea lui se tot mărea.

⁶⁷Pe de altă parte, Simon a ieşit cu voinicii lui din cetate şi a ars maşinile de război,

⁶⁸Apoi se bătură cu Bacchide, căruia pricinuindu-i o mare învălmăşeală, el fu cuprins de mâhnire din pricină că planul bătăliei dăduse greş.

⁶⁹În văpaia urgiei lui împotriva celor care l-au sfătuit să vină în ţară, el a omorît pe mulţi din ei şi s-a hotărît să se întoarcă în ţara lui.

⁷⁰Când a aflat Ionatan despre aceasta, a trimis soli la el, ca să încheie pace cu el şi să le dea înapoi pe cei prinşi în luptă.

⁷¹Bacchide i-a primit şi s’a învoit cu propunerea lor. Apoi s’a legat cu jurământ faţă de Ionatan, să nu-i facă nici un rău în toate zilele vieţii lui,

⁷²Şi i-a dat înapoi robii de război pe care îi luase mai înainte din Iudeea. Apoi s’a întors în ţara lui şi n’a mai călcat în cuprinsul ţării lor.

⁷³Şi s’a făcut pace. Ionatan şi-a ales cetate de scaun Micmasul. Atunci a început Ionatan să cârmuiască şi a stârpit pe toţi nelegiuiţii din Israil.