Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Macabei 13 Bible Online

2 Macabei 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Macabei 13

¹În anul o sută şi patruzeci şi nouă, Iuda împreună cu voinicii săi au prins de veste că Antioh Eupator înainta împotriva Iudeei cu oşti mari,

²Întovărăşit de Lisias, epitropul său şi marele sfetnic peste trebile ţării, fiecare în fruntea unei armate greceşti de o sută şi zece mii de pedestraşi, cinoi mii şi trei sute de călăreţi, douăzeci şi doi de elefanţi şi trei sute de care de război înarmate cu seceri.

³Dar cu ei s’a întovărăşit şi Menelau şi îmbărbăta pe Antioh la război – cu toate că în toate acestea era multă prefăcătorie – nu pentru mântuirea patriei, ci mai mult cu nădejdea ca să fie iarăşi aşezat în dregătoria lui.

⁴Însă împăratul împăraţilor a întărâtat mânia lui Antioh împotriva acelui făcător de rele, şi, după ce Lisias l-a zugrăvit în faţa împăratului că el este pricina tuturor nenorocirilor, împăratul a poruncit să-l ducă la Bereea şi să-l omoare după datina locului.

⁵Şi în acest oraş se afla un turn înalt de cincizeci de coţi, plin cu cenuşă înfierbântată. Acolo se afla o vârtelniţă care se învârtea aşa că din orişicare parte asvârlea pe osândit în spuză.

⁶Acolo se ucideau toţi pângăritorii templului, precum şi oricare alţi făcători de rele.

⁷Şi tocmai în acelaşi chip s’a întâmplat să moară nelegiuitul Menelau, ca mormântul lui să nu fie în pământ.

⁸Şi cu dreptate! Fiindcă el a pângărit cu multe fărădelegi altarul al cărui foc şi a cărui cenuşă erau curate. Şi tocmai în cenuşă şi-a găsit moartea.

⁹Şi împăratul înainta cu gânduri păgâne, ca să se poarte cu Iudeii cu mult mai rău decât se purtase părintele său.

¹⁰Când Iuda a aflat despre aceasta, porunci poporului său să se roage Domnului zi şi noapte, ca numai de astă-dată să vină în ajutorul celor care erau în primejdie să piarză legea, patria şi templul cel sfânt,

¹¹Şi să nu îngădue ca norodul acesta, care nu prea de multă vreme îşi venise în fire, să cadă iarăşi în mâinile nelegiuiţilor păgâni.

¹²Şi după ce toţi au rugat cu osârdie într’un cuget fierbinte şi în genunchi, cu plânset şi cu post, pe Domnul cel milostiv, timp de trei zile, Iuda i-a îmbărbătat şi le-a poruncit să fie gata de luptă.

¹³Şi după înţelegerea pe care a avut-o cu bătrânii, el a luat hotărirea să iasă la luptă şi s’o ducă la bun sfârşit cu ajutorul lui Dumnezeu, înainte ca împăratul să năvălească în Iudeea şi să cuprindă cetatea.

¹⁴Apoi lăsând în voia Ziditorului lumii izbânda, el a îndemnat pe voinicii săi la luptă vitejească până la moarte pentru lege şi templu, pentru cetate şi patrie, cum şi pentru aşezămintele ei; şi tăbărî cu oastea lângă Modein.

¹⁵Iar ostaşilor lui le-a dat acest cuvânt de taină: «Domnul este izbânda noastră!» Şi şi-a ales el pe cei mai viteji ostaşi, cu care în vreme de noapte a dat buzna peste cortul împăratului, şi a omorît în tabără aproape două mii de oameni, iar cu lancea lui pe cel mai mare elefant, dimpreună cu cei care se aflau în turnuleţ.

¹⁶În sfârşit, după ce au răspândit o spaimă cumplită în toată tabăra, s’au întors cu izbândă în revărsat de zori.

¹⁷Însă această izbândă au avut-o numai mulţămită ocrotirii Domnului.

¹⁸După ce împăratul şi-a dat seama de bărbăţia Iudeilor, a încercat să le cuprindă cetăţile cu viclenie.

¹⁹Şi aşa a înaintat împotriva Betţurului, cetate bine întărită a Iudeilor, însă el a fost biruit; apoi s’a năpustit din nou împotriva ei şi din nou a fost biruit.

²⁰Şi Iuda a dat celor dinlăuntru merindele trebuitoare.

²¹În vremea aceasta, Rodocos din oastea Iudeilor a vândut duşmanilor planurile de război, dar el a fost căutat, prins şi băgat în temniţă.

²²Apoi a doua oară împăratul a stat de vorbă cu locuitorii din Betţur şi le-a dat sfat de pace, care a şi fost primită, apoi el a plecat.

²³Însă când s’a ciocnit cu voinicii lui Iuda, a fost înfrânt. Şi când a mai primit şi cumplita veste că Filip, pe care îl lăsase în fruntea trebilor, se răsculase, Eupator, în turburarea lui, i-a rugat pe Iudei, s’a socotit învins şi le-a făgăduit cu jurământ să le împlinească toate cererile lor drepte, apoi s’a împăcat cu ei şi a adus şi jertfă, s’a arătat cu cinste faţă de templu şi cu bunăvoinţă către cetate.

²⁴Şi pe Iuda Macabeul l-a socotit ca un prieten, pe care l-a lăsat cârmuitor de la Ptolemais şi până la Gherar.

²⁵Mai pe urmă, când împăratul s’a dus la Ptolemais, locuitorii Ptolemaisului s’au întărâtat împotriva acestui legământ de pace şi s’au făcut foc şi pară, fiindcă ei voiau să-l calce.

²⁶Atunci Lisias s’a suit pe o podină şi a apărat pe cât a fost cu putinţă învoiala făcută de împărat, a înduplecat pe locuitori şi i-a îmbunat, apoi a purces la Antiohia. Iată deci care este istoria înaintării şi a retragerii împăratului.