Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Macabei 5 Bible Online

2 Macabei 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Macabei 5

¹În vremea aceasta, Antioh s’a pregătit pentru al doilea război în Egipt.

²Dar s’a întâmplat că în toată cetatea s’au arătat aproape timp de patruzeci de zile, în văzduh, cohorte de călăreţi care alergau, îmbrăcaţi în veşminte de aur şi înarmaţi cu lănci,

³Apoi cete de călăreţi înşirate în linie de bătaie, năvăliri şi iureşuri dintr’amândouă părţile, vălmăşag de scuturi, de suliţi şi săbii scoase din teacă şi săgeţi zvârlite. Era o scăpărare de armuri de aur şi o rară privelişte de platoşe felurite!

⁴Din această pricină toţi înălţau rugăciuni ca aceste arătări să le fie spre bine.

⁵Şi fiindcă se răspândise vestea că Antioh a murit, aceasta dădu prilej lui Iason să vie cu nu mai puţin de o mie de inşi şi să tăbărască pe cetate fără de veste. Atunci locuitorii au alergat la ziduri, însă cetatea în cele din urmă a fost cuprinsă, iar Menelau a fugit în cetăţue.

⁶După aceasta a început să măcelărească fără cruţare pe locuitorii cetăţii, fără să cugete că izbânda împotriva celor de un neam cu el este un prăpăd cumplit, şi mai ales că-şi închipuia că ia pradă de la duşman şi nu de la cei de un neam cu el.

⁷Cu toate acestea el n’a putut să pună mâna pe arhierie, iar sfârşitul uneltirilor lui viclene a fost ruşinea, şi de aceea a fost silit iarăşi să fugă în ţara Amoniţilor.

⁸Iar sfârşitul vieţii lui ticăloase a fost: fost-a închis în temniţă de voevodul arab Areta; apoi, fugind din oraş în oraş, urmărit de toţi ca un călcător de lege, urît ca un gâde al patriei şi al cetăţenilor, el a fost gonit în Egipt.

⁹Şi el care surghiunise pe atâţia din ţara lor, a trebuit să moară în ţară streină, după ce se dusese la Lacedemonieni, unde nădăjduia să găsească adăpost, în nădejdea înrudirii cu ei.

¹⁰Şi el care zvârlise atâţia oameni neîngropaţi, nici n’a fost plâns, nici pogribanie nu i s’a făcut şi nici n’a avut parte de mormânt alături cu străbunii lui.

¹¹Când împăratul a aflat despre aceste fapte, a crezut că s’a întâmplat o răscoală în Iudeea. Atunci el a plecat din Egipt înfuriat ca o fiară şi a dat năvală în cetate,

¹²Poruncind ostaşilor să omoare fără milă pe oricine le-ar cădea în mână şi să sfârtece pe cei care se vor adăposti fugind prin case.

¹³Şi a fost mare măcel de tineri şi de bătrâni, prăpăd de oameni, de femei şi de copii, ucidere de fecioare şi de prunci.

¹⁴Şi au pierit în timp de trei zile optzeci de mii de inşi, patruzeci de mii au fost măcelăriţi şi tot pe atâţia au fost vânduţi robi.

¹⁵Şi fiindcă el n’a fost mulţumit cu aceasta, a cutezat să intre în templul cel mai sfânt din toată lumea, îndreptat fiind de Menelau, trădătorul de lege şi de ţară.

¹⁶Şi Antioh luând cu mâinile sale întinate sfintele odoare, precum şi odoarele care fuseseră dăruite de alţi împăraţi, pentru a mări slava şi cinstea acestui loc, le-a trecut în mâini pângărite.

¹⁷Dar Antioh se umfla de trufie şi nu băga de seamă că Stăpânul îşi vărsase urgia lui, şi-şi întorsese privirea de la locul acesta pentru puţină vreme, din pricina păcatelor locuitorilor cetăţii.

¹⁸Şi dacă poporul acesta nu s’ar fi făcut vinovat cu atât de multe păcate, întocmai ca şi Eliodor cel trimis de împăratul Seleuc, pentru cercetarea cu deamăruntul a vistieriei, Antioh ar fi fost îndată bătut cu biciul şi răsturnat la pământ din pricina îndrăznelii lui.

¹⁹Însă Dumnezeu n’a ales pe poporul său pentru acest loc, ci locul acesta l-a ales pentru poporul său,

²⁰Drept aceea şi locul acesta a avut parte de atâtea nevoi care s’au abătut peste popor, ca mai târziu să fie părtaş la bunătăţi, iar locul pe care Cel Atotputernic îl părăsise întru urgia lui a fost iarăşi aşezat în toată slava lui, după ce marele Stăpân s’a împăcat cu poporul său.

²¹Şi după ce Antioh a prădat o mie şi opt sute de talanţi din templu, a plecat îndată în Antiohia, crezând din pricina trufiei lui – din pricina deşertăciunii din inima lui – să facă uscatul bun de umblat cu corabia şi marea loc de umblat pe jos.

²²Dar el a lăsat dregători să chinuiască norodul, şi anume: în Ierusalim pe Filip, de obârşie din Frigia, şi mai crud decât cel care fusese pus mai înainte;

²³La Garizim pe Andronic, şi pe lângă aceştia pe Menelau, care, cu mult mai rău decât ceilalţi, chinuia pe cei de un neam cu el şi se purta ca un vrăjmaş îndârjit împotriva locuitorilor Iudeei.

²⁴Apoi el mai trimise în fruntea unei oşti de douăzeci şi două de mii de oameni pe Apoloniu, căruia i-a poruncit să omoare pe toţi tinerii, iar pe femei şi pe copii să-i vânză.

²⁵Astfel Apoloniu a venit la Ierusalim şi s’a prefăcut că are gânduri paşnice până în sfânta zi a Sâmbetei, şi când a văzut pe Iudei că sunt în zi de praznic, a poruncit oamenilor de sub ascultarea lui să pună mâna pe arme.

²⁶Atunci a dat poruncă să omoare pe toţi cei care veniseră la praznic, apoi cu arma în mână a pătruns in cetate şi a ucis o mare mulţime de oameni.

²⁷Însă Iuda Macabeul s’a retras cu cei nouă tovarăşi ai lui în loc pustiu şi-şi petrecea viaţa cu ai lui în munţi, întocmai ca fiarele, hrănindu-se în toată vremea cu buruieni, ca să se ferească de spurcăciune.