Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Macabei 8 Bible Online

2 Macabei 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Macabei 8

¹În vremea aceasta, Iuda Macabeul împreună cu voinicii lui pătrunseseră în taină prin sate şi chemaseră pe rudele lor, strângând în jurul lor pe cei care rămăseseră credincioşi Iudaismului şi adunaseră o oaste ca de şase mii de oameni.

²Şi ei s’au rugat din suflet Domnului să se uite la norodul cel călcat în picioare de toţi, să se îndure de templul său cel pângărit de oamenii cei fără de lege,

³Să se milostivească spre cetatea cea nimicită, care în curând era să fie una cu pământul, să audă sângele care striga către el răzbunare,

⁴Să-şi aducă aminte de uciderea cea fără de lege a copiilor nevinovaţi, precum şi de defăimarea numelui său, şi să se întărâte împotriva celor fără de lege.

⁵Şi după ce Iuda Macabeul şi-a adunat oastea, curând păgânii n’au mai putut să i se împotrivească, deoarece urgia Domnului se prefăcuse în îndurare.

⁶El năvălea pe neaşteptate în oraşe şi în sate şi le dădea foc, iar prin cuprinderea celor mai nimerite locuri bune de luptă, el biruia mulţime de vrăjmaşi şi-i punea pe fugă.

⁷De cele mai multe ori însă el năvălea noaptea ca să ajungă la izbândă. Pentru aceasta faima despre vitejia lui s’a răspândit pretutindenea.

⁸Şi când a văzut Filip că în scurtă vreme acest om viteaz a avut atâtea izbânzi şi merge din izbândă în izbândă, a scris lui Ptolomeu, satrapul Cele-Siriei şi al Feniciei, să vină în ajutorul împăratului.

⁹Şi acela îndată a ales pe Nicanor, fiul lui Patrocle, unul dintre cei mai buni prieteni ai împăratului, şi l-a trimis în fruntea unei oştiri, alcătuită din tot felul de neamuri, nu mai puţin de douăzeci de mii de oameni, ca să nimicească cu desăvârşire întregul popor al Iudeilor; i-a mai dat şi pe Gorgias, general cu multă îndemânare în meşteşugul războiului.

¹⁰Nicanor avea de gând ca tributul de două mii de talanţi, pe care împăratul trebuia să-l plătească Romanilor, să-l poată acoperi din vânzarea robilor iudei.

¹¹Pentru aceasta el a trimis în grabă poftire la toate oraşele de pe ţărmul mării, să cumpere robi iudei, făgăduindu-le câte nouăzeci pentru un talant. Însă el nici nu se gândea la răsplata Celui Atotputernic care era să dea peste ei.

¹²Când a ajuns la Iuda ştirea despre înaintarea lui Nicanor, şi el la rândul lui a spus-o celor din jurul lui,

¹³Cei fricoşi şi cei care nu nădăjduiau în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi s’au dus în alte ţinuturi.

¹⁴Cei care mai rămăseseră îşi vindeau averea şi se rugau lui Dumnezeu să-i scape, după ce fuseseră vânduţi de nelegiuitul Nicanor înainte ca să se fi dat bătălia,

¹⁵Şi dacă nu pentru vrednicia lor, cel puţin pentru legământul pe care îl încheiase cu străbunii lor şi pentru cinstitul şi de mare cuviinţă numele său, cu care ei sunt numiţi.

¹⁶Când Iuda Macabeul i-a adunat la sine pe cei şase mii care mai rămăseseră, i-a sfătuit să nu se spăimânte de duşmani, şi nici să se îngrozească de oastea păgânilor care înaintează pe nedrept împotriva lor, ci să se lupte vitejeşte,

¹⁷Având înaintea ochilor pângărirea cea groaznică săvârşită de ei împotriva templului, împilarea cetăţii batjocorite, precum şi desfiinţarea legiuirilor strămoşeşti.

¹⁸«Căci ei» – zicea el – «se bizuesc pe armele lor şi pe îndrăzneala lor, iar noi ne punem nădejdea în Dumnezeul cel atotputernic, care poate să nimicească într’o clipă întreaga lume, darmi-te pe cei care s’au pornit împotriva noastră!»

¹⁹Şi el a început să înşire înainte-le minunatele ocrotiri dumnezeeşti din vremea strămoşilor lor: cum pieriseră cei o sută optzeci şi cinci de mii de ostaşi ai lui Sanherib,

²⁰Cum în bătălia din Babilonia, împotriva Galatenilor, cei care intraseră în luptă erau de toţi opt mii de Iudei, pe lângă patru mii de Macedoneni. Şi în vreme ce Macedonenii au dat înapoi, cei opt mii de Iudei au măcelărit o sută douăzeci de mii de vrăjmaşi, luându-le şi o bogată pradă, numai cu ajutorul lui Dumnezeu din cer.

²¹Şi cu asemenea pilde el i-a îmbărbătat, încât ei erau gata să moară pentru lege şi pentru ţară. Apoi el şi-a împărţit oştirea în patru cete.

²²Şi peste fiecare ceată a pus el căpetenii pe fraţii lui: pe Simon, pe Ioan şi pe Ionatan, aşa că fiecare avea sub porunca lui câte o mie şi cinci sute de inşi.

²³Tot atâţia avea şi Azaria. Dar când Iuda a citit în «Cartea sfântă» şi a dat peste cuvintele: «Ajutorul este de la Domnul», s’a pus în fruntea cetei celei dintâi şi a pornit împotriva lui Nicanor.

²⁴Dar venindu-le într’ajutor Cel Atotputernic, ei au ucis mai mult de nouă mii de duşmani, au rănit şi au ciuntit mădularele celor mai mulţi din oastea lui Nicanor, iar pe toţi ceilalţi i-au silit s’o rupă de fugă.

²⁵Luat-au şi banii celor care veniseră să cumpere robi, şi au urmărit pe fugari până departe şi s’au întors siliţi de lipsa de timp,

²⁶Fiindcă era în ajunul Sâmbetei şi din această pricină ei au contenit cu urmărirea lor.

²⁷Şi după ce au adunat armele duşmanilor şi le-au luat o bogată pradă, ei au prăznuit Sâmbăta, lăudând şi cu prisosinţă proslăvind pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care le-a ajutat până în ziua aceea arătându-şi milostivirea sa spre ei.

²⁸Şi după ce a trecut Sâmbăta, ei au împărţit o parte din prăzi celor împilaţi, văduvelor şi orfanilor, iar ceea ce a mai rămas au împărţit între ei şi copii.

²⁹Şi după ce au săvârşit acestea, ei au făcut o rugăciune obştească şi au rugat pe milostivul Dumnezeu să se împace desăvârşit cu robii săi.

³⁰Iar în bătălia împotriva lui Timotei şi a lui Bacchide, ei uciseră mai mult de douăzeci de mii de inşi şi cuprinseră cu vitejie cetăţile lor aşezate pe locuri înalte. Apoi au împărţit bogata lor pradă în două părţi: una pentru ei şi alta pentru cei care fuseseră prigoniţi, pentru orfani, pentru văduve şi pentru bătrâni.

³¹Ei au strâns armele lor, pe care le-au pus în locuri dosnice, iar cealaltă pradă au dus-o la Ierusalim.

³²Apoi ei au omorît pe Filarh, om viclean al lui Timotei, şi care făcuse mult necaz Iudeilor.

³³Şi în vreme ce ei sărbătoreau biruinţa, în capitala ţării, au ars pe Calistene şi pe alţi câţiva care odinioară dăduseră foc porţilor templului şi care se adăpostiseră într’o căsuţă, şi astfel şi-au primit răsplata cuvenită pentru fărădelegea lor.

³⁴Apoi de trei ori nelegiuitul Nicanor, care poftise pe neguţători ca să le vânză Iudei,

³⁵Smerit, mulţămită ajutorului de la Domnul celor pe care el îi socotea mai slabi decât el, şi-a aruncat veşmintele cele de sărbătoare de pe el şi, luând-o singur razna peste câmp ca un fugar, a ajuns la Antiohia, desnădăjduit că şi-a pierdut oastea.

³⁶Iar el, care făgăduise că va plăti tributul Romanilor cu ceea ce era să iasă din vânzarea robilor, acum spunea la toată lumea că Iudeii au apărător pe Domnul şi că nu pot fi înfrânţi din pricină că ei umblă în legile date de el.