Read Biblia Regele Carol II, 1939 3 Ezdra 1 Bible Online

3 Ezdra 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

3 Ezdra 1

¹După acestea, Iosia a prăznuit în Ierusalim sărbătoarea Paştilor, în cinstea Domnului Dumnezeului său, şi fiii lui Israil junghiară mielul pascal,

²În ziua a paisprezecea a lunii întâia, punând la templul Domnului preoţi de rând înveşmântaţi în sfinte odăjdii.

³Apoi a poruncit leviţilor, sfinţiţilor slujitori ai lui Israil, să se gătească de slujbă, ca să aşeze chivotul Domnului în templul pe care îl zidise Solomon, feciorul lui David împăratul:

⁴«Şi să nu-l mai duceţi pe umeri! Ci acum slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi aveţi grijă de norodul lui Israil şi pregătiţi mieii pentru Paşti, după familiile şi după seminţiile voastre, precum este rânduiala lui David, împăratul lui Israil, şi după potriva strălucirii fiului său Solomon.

⁵Şi slujind în templu cu rândul, fiecare după clasa familiilor voastre, adică a leviţilor, înaintea fraţilor voştri, fiii lui Israil,

⁶Junghiaţi mieii pentru Paşti şi pregătiţi jertfele fraţilor voştri, şi prăznuiţi Paştile, după porunca pe care Domnul a dat-o lui Moise!»

⁷Atunci Iosia a dăruit norodului care se afla de faţă, treizeci de mii de miei şi iezi şi trei mii de viţei. Acestea toate s’au dăruit din turmele regeşti după făgăduinţă: poporului, preoţilor şi leviţilor.

⁸Iar Hilchia şi Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului, au dăruit şi ei de Paşti preoţilor: două mii şi şase sute de oi şi trei sute de viţei.

⁹Aşijderea şi Iehonia şi Şemaia şi Natanail, fratele său, şi Haşabia şi Ieiel şi Ioram, căpeteniile peste mii, dăruiră preoţilor de Paşti: cinci mii de oi şi şapte sute de viţei.

¹⁰Apoi s’a săvârşit după această rânduială: Preoţii şi leviţii în odăjdii,

¹¹Fiecare având azime după seminţii şi după capii de familie, stătură înaintea norodului,

¹²Ca să aducă Domnului jertfă, precum este scris în cartea lui Moise. Şi aşa făcură ei şi la jertfa cea de dimineaţă.

¹³Şi au fript pe foc mieii pentru Paşti, precum se cuvine, şi jertfele cele cu bun miros le-au fiert în căldări de de aramă şi în oale şi le-au adus întregului popor.

¹⁴Iar după aceea au pregătit jertfe şi pentru ei înşişi şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron. Şi fiindcă preoţii aduseseră jertfe grase până la miezul nopţii, leviţii gătiră pentru ei şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron.

¹⁵Şi sfinţiţii cântăreţi, fiii lui Asaf, se aflau la locul lor, după orânduirile lui David şi ale lui Asaf, Zaharia şi Iedutun, dregătorii împăratului David. Şi portarii se aflau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i era îngăduit să-i treacă rândul. Şi leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.

¹⁶Şi aşa se isprăviră toate pregătirile pentru jertfa Domnului în ziua aceea, ca să se prăznuiască Paştile şi să se aducă arderi de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.

¹⁷Atunci fiii lui Israil, câţi se aflau de faţă în vremea aceea, prăznuiră Paştile şi sărbătoarea azimilor, timp de şapte zile.

¹⁸Şi nu se mai sărbătoriseră Paştile în felul acesta, în Israil, din vremea lui Samuil proorocul.

¹⁹Şi nici unul din regii lui Israil nu prăznuise într’aşa chip Paştile, precum îl prăznuiseră Iosia şi preoţii şi leviţii şi Iudeii şi întreg Israilul, precum şi cei ce se găseau în sălaşul lor, în Ierusalim.

²⁰Şi Paştile acestea s’au prăznuit în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.

²¹Şi faptele lui Iosia avură izbândă înaintea Domnului, din pricina inimii lui pline de evlavie.

²²Şi ceea ce s’a întâmplat în vremea lui s’a scris în cronicile de atunci: felul cum toţi au păcătuit şi ce fărădelege au săvârşit împotriva Domnului, mai mult decât oricare popor şi împărăţie, apoi cum l-au întărâtat şi în ce fel s’au împlinit ameninţările Domnului împotriva lui Israil.

²³Iar după toată această strădanie a lui Iosia, Faraon, împăratul Egiptului, a pornit cu război la Carchemiş pe Eufrat, şi Iosia a ieşit întru întâmpinarea lui.

²⁴Atunci împăratul Egiptului a trimis la el şi l-a întrebat: «Ce am eu cu tine, rege al Iudei?

²⁵Nu împotriva ta sunt eu trimis de Dumnezeu, ci războiul meu se îndreaptă spre Eufrat. Şi acum Domnul este cu mine! Şi Domnul care este cu mine mă zoreşte! Dă-te înapoi şi nu te împotrivi Domnului!»

²⁶Însă Iosia nu se întoarse la carul lui de război, ci prinse să se războiască atunci cu el, fără să ia aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului.

²⁷Şi a intrat cu el în luptă în câmpia Meghidonului. Atunci arcaşii ţintiră în regele Iosia.

²⁸Iar regele grăi către slujitorii săi: «Scoateţi-mă din luptă, căci sunt greu rănit!» Şi slujitorii săi l-au scos degrabă din rândul de bătaie.

²⁹Şi el s’a suit într’un alt car de război şi, după ce a ajuns în Ierusalim, a răposat şi a fost îngropat în gropniţa părinţilor săi.

³⁰Şi l-a jelit pe Iosia toată Iudeea, iar Ieremia proorocul a alcătuit o plângere pentru Iosia, şi cântăreţii şi cântăreţele l-au plâns în plângerile lor până în ziua de azi. Şi aceasta a ajuns datină deapururi pentru tot neamul lui Israil.

³¹Toate acestea se află scrise în «Cronicile regilor Iudei», aşijderea şi faptele pe care le-a săvârşit şi slava lui şi priceperea lui în legea Domnului. Şi toate isprăvile lui, de la începutul şi până la sfârşitul domniei lui, se află istorisite în «Cronicile regilor lui Israil şi Iuda».

³²Atunci căpeteniile poporului luară pe Ioahaz, feciorul lui Iosia, şi-l făcură rege în locul lui Iosia, părintele său, la vârsta de douăzeci şi trei de ani.

³³El a domnit în Iuda şi în Ierusalim trei luni, şi împăratul Egiptului l-a dat jos de pe tron ca să nu domnească în Ierusalim,

³⁴Şi a pus norodul la dajdie de o sută de talanţi de argint şi unul de aur.

³⁵Apoi împăratul Egiptului a înălţat rege al Iudei şi al Ierusalimului pe Ioachim, fratele lui Ioahaz.

³⁶Şi împăratul Egiptului a ferecat în lanţuri pe Ioachim, pe dregători şi pe Ioahaz, fratele său, pe care luându-i cu sine îi duse în Egipt.

³⁷Ioachim era de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească în Iudeea şi în Ierusalim. Şi el a săvârşit fapte rele înaintea Domnului.

³⁸Împotriva lui s’a pornit Nabucodonosor, împăratul Babilonului, care, legându-l cu lanţuri de aramă, l-a dus în Babilon.

³⁹Şi luând Nabucodonosor odoarele sfinte din templul Domnului, le-a dus cu sine şi le-a aşezat în templul său din Babilon.

⁴⁰Cele ce s’au scris despre el şi despre faptele lui de ocară şi despre credinţa lui se află cuprinse în «Cronicile regilor».

⁴¹Şi în locul lui a ajuns rege Iehoiachin, fecioru-său. Când a început el domnia era de optsprezece ani,

⁴²Şi a domnit în Ierusalim trei luni şi zece zile şi a săvârşit fărădelegi înaintea Domnului.

⁴³Iar după un an Nabucodonosor l-a dus rob în Babilon, împreună cu sfintele odoare ale Domnului,

⁴⁴Şi a aşezat rege în Iudeea şi în Ierusalim pe Sedechia, care era în vârstă de douăzeci şi unu de ani. Şi acesta a domnit unsprezece ani.

⁴⁵El a săvârşit fărădelegi înaintea Domnului şi n’a luat aminte la graiurile proorocului Ieremia, graiuri ieşite din gura Domnului.

⁴⁶Şi fiind legat cu jurământ de împăratul Nabucodonosor întru numele Domnului, el a călcat jurământul şi a fost dat jos din domnie. Şi învârtoşându-şi cerbicea, a călcat legea Domnului Dumnezeului lui Israil.

⁴⁷Aşijderea şi mai marii norodului şi ai preoţilor au săvârşit multe fărădelegi şi legea au călcat-o, făptuind toate ticăloşiile păgânilor şi pângărind templul cel sfânt al Domnului din Ierusalim.

⁴⁸Din această pricină, Dumnezeul părinţilor lor a trimis vestitorii săi ca să-i cheme la pocăinţă, fiindcă voia să-i cruţe atât pe ei, cât şi locaşul său.

⁴⁹Dar ei şi-au bătut joc de vestitorii săi şi în ziua în care a grăit Domnul, ei batjocoriră pe profeţii lui, până ce el s’a întărâtat împotriva norodului său din pricina fărădelegilor şi a poruncit împăratului Caldeilor să năvălească în ţara lor.

⁵⁰Şi Caldeii au trecut pe feciorii lor prin ascuţişul săbiei în preajma templului lor cel sfânt, fără să cruţe pe cineva din ei: nici pe tânăr, nici pe bătrân, nici pe fecioară, nici pe copii, ci pe toţi i-a dat Domnul în mâinile lor.

⁵¹Iar toate sfintele odoare ale Domnului, mari şi mici, precum şi odoarele chivotului Domnului şi comorile domneşti, le-a luat şi le-a dus în Babilon.

⁵²După aceea au dat foc templului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului, iar palatelor le-au pus foc.

⁵³Şi toate lucrurile de seamă fură nimicite. Iar pe cei care au scăpat din ascuţişul săbiei, i-au dus robi în Babilon,

⁵⁴Şi ei au fost robii lui Nabucodonosor şi ai fiilor lui până în vremea împărăţiei Perşilor, ca să se plinească astfel cuvântul Domnului cel grăit prin gura lui Ieremia:

⁵⁵«Până când pământul se va îndestula de anii săi sabatici, în toată vremea pustiirii sale să prăznuiască anii săi sabatici, până la împlinirea celor şaptezeci de ani!»