Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 12 Bible Online

Matei 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 12

¹În vremea aceea, mergea Iisus, într’o zi de Sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.

²Văzând aceasta, Fariseii au zis lui: Iată ucenicii tăi fac ceea ce nu se cade să facă Sâmbăta.

³El le răspunse: Au n’aţi citit ce-a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?

⁴Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, fără numai preoţilor?

⁵Sau n’aţi citit în lege că preoţii, Sâmbăta în templu, calcă Sâmbăta şi sunt fără de vină?

⁶Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este cineva aici.

⁷Dacă aţi fi ştiut ce însemnează: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei fără de vină.

⁸Că domn este Fiul omului şi al Sâmbetei.

⁹Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.

¹⁰Şi iată un om cu mâna uscată. Atunci îl întrebară zicând: Cade-se oare a tămădui în zi de Sâmbătă? Ca să aibă de ce să-l învinuiască.

¹¹El le răspunse: Cine va fi între voi omul care având o oaie, de va cădea oaia, Sâmbăta, în groapă, să n’o apuce şi să n’o ridice?

¹²Cu cât mai presus de oaie este omul! De aceea se cade a face bine Sâmbăta.

¹³Atunci îi zise omului: întinde mâna ta. El o întinse şi se făcu la loc sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴Iar Fariseii ieşind din sinagogă se sfătuiră împotriva lui, cum să-l piardă.

¹⁵Iisus însă, cunoscându-i, a purces de acolo şi mulţi au venit după el şi i-a tămăduit pe ei pe toţi.

¹⁶Dar le-a poruncit cu asprime să nu-l dea în vileag,

¹⁷Ca să se împlinească ceea ce s’a spus prin Isaia prorocul, care zice:

¹⁸Iată fiul meu pe care l-am ales, iubitul meu întru care a binevoit sufletul meu; pune-voi duhul meu peste el şi judecată păgânilor va vesti.

¹⁹Nu se va sfădi, nici nu va striga, şi nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul lui.

²⁰Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.

²¹Şi întru numele lui vor nădăjdui neamurile păgâne.

²²Atunci au adus la el pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a tămăduit, aşa încât cel orb şi mut, grăia şi vedea.

²³Iar mulţimile toate se mirau şi ziceau: Nu este oare acesta fiul lui David?

²⁴Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni fără numai cu Beelzebul, căpetenia demonilor.

²⁵Cunoscând gândurile lor, Iisus le zise: Orice împărăţie care se dezbină întru sine se pustieşte şi orice cetate sau casă care se dezbină întru sine nu va mai dăinui.

²⁶Dacă Satana dă afară pe Satana, s’a dezbinat întru sine; dar atunci cum va sta împărăţia lui?

²⁷Şi dacă eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.

²⁸Iar dacă eu cu duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

²⁹Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască sculele, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?

³⁰Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.

³¹Drept aceea zic vouă: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.

³²Oricine va fi zis vre-un cuvânt împotriva Fiului omului, iertat va fi lui; dar cine va fi zis împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.

³³Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după rod se cunoaşte pomul.

³⁴Pui de năpârci, cum puteţi să grăiţi cele bune, o dată ce sunteţi răi? Căci din prisosinţa inimii grăieşte gura.

³⁵Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele.

³⁶Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii.

³⁷Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit.

³⁸Atunci luând cuvântul, unii dintre Cărturari şi Farisei îi ziseră: Învăţătorule, voim de la tine să vedem un semn.

³⁹Dar Iisus le răspunse: Neam viclean şi precurvar cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona prorocul.

⁴⁰Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul omului, în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.

⁴¹Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci s’au pocăit la propovăduirea lui Iona, şi iată aici mai mult decât Iona.

⁴²Împărăteasa de la miază-zi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aci mai mult decât Solomon.

⁴³Şi când spiritul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.

⁴⁴Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind o află necuprinsă, măturată şi împodobită.

⁴⁵Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, şi intrând sălăşluesc aici, şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

⁴⁶Pe când Iisus tot mai propovăduia mulţimilor, iată muma şi fraţii lui stăteau afară, căutând să vorbească cu el.

⁴⁷Şi oarecine îi zise: Iată muma ta şi fraţii tăi stau afară, căutând să-ţi vorbească.

⁴⁸Iar el răspunzând, zise către cel ce-i grăise: Cine este muma mea şi cine sunt fraţii mei?

⁴⁹Şi întinzând mâna către ucenicii săi, zise: Iată muma mea şi fraţii mei.

⁵⁰Că oricine va face voia Tatălui meu celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mumă.