Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 13 Bible Online

Matei 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 13

¹În ziua aceea, a ieşit Iisus din casă şi a şezut la ţărmul mării.

²Şi s’au adunat la el gloate multe, aşa încât a intrat şi a stat în corabie, iar tot norodul şedea pe ţărm.

³Şi le-a grăit lor multe în parabole, zicând: Iată, a ieşit semănătorul să semene.

⁴Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut pe lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

⁵Altele au căzut pe loc pietros, unde n’aveau pământ mult, şi îndată au răsărit pentru că n’aveau strat adânc.

⁶Iar când s’a ivit soarele, s’au pălit de arşiţă şi neavând rădăcină s’au uscat.

⁷Altele căzură între spini, dar spinii au crescut şi le-au înnăbuşit.

⁸Altele căzură pe pământ bun şi dădură rod, una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

⁹Cine are urechi de auzit să auză.

¹⁰Atunci ucenicii apropiindu-se de el i-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?

¹¹Iisus le răspunse: Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acelora nu li s’a dat.

¹²Căci celui ce are i se va da şi va prisosi, iar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua.

¹³Pentru aceea le vorbesc în pilde, că văzând nu văd şi auzind nu aud, nici nu pricep.

¹⁴Şi se împlineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea.

¹⁵Că inima acestui popor s’a îngroşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s’au închis, ca nu cumva să vază cu ochii şi să auză cu urechile şi cu inima să priceapă şi să se întoarcă şi eu să-i tămăduesc pe ei.

¹⁶Iar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

¹⁷Adevăr grăiesc vouă că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vază cele ce priviţi voi, şi n’au văzut, şi să auză cele ce auziţi voi şi n’au auzit.

¹⁸Voi deci, ascultaţi pilda semănătorului.

¹⁹Oricine când aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s’a semănat în inima lui, aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

²⁰Cea semănată în loc pietros acesta este care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie.

²¹Dar nu are rădăcină în sine, ci este până la un timp, şi întâmplându-se strâmtorare sau prigonire pentru cuvânt, îndată se sminteşte.

²²Cea semănată în spini, acesta este cela care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înnăbu-şeşte cuvântul şi se face neroditor.

²³Iar sămânţa semănată în pământ bun. acesta este care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce roadă, unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

²⁴Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

²⁵Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s’a dus.

²⁶Iar dacă a crescut paiul şi a făcut roadă, atunci se arătă şi neghina.

²⁷Venind slugile stăpânului casei îi zise: Doamne, n’ai semănat tu oare sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?

²⁸El le răspunse: Un om vrăşmaş a făcut aceasta. Servitorii îi ziseră: Voieşti atunci să ne ducem şi s’o plivim?

²⁹El însă rosti: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi o dată cu ea şi grâul.

³⁰Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s’o ardem, iar grâul îl strângeţi în jitniţa mea.

³¹O altă pildă le-a pus înainte, zicând: împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care l-a luat omul şi l-a semănat în ţarina sa,

³²Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşuesc în ramurile lui.

³³Altă parabolă le-a spus lor: asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată.

³⁴Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabolă nu le grăia nimic.

³⁵Ca să se împlinească ce s’a spus prin prorocul care zice: Deschide-voi în parabole gura mea, striga-voi cele ascunse de la întemeierea lumii.

³⁶După aceea lăsând mulţimile, veni în casă, iar ucenicii lui s’au apropiat de el zicând: Desluşeşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

³⁷El le-a răspuns zicând: Cela ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul omului.

³⁸Ţarina este lumea; sămânţa cea bună: aceştia sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.

³⁹Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰Deci, după cum se alege neghina şi se arde în foc, astfel va fi la sfârşitul veacului.

⁴¹Trimite-va Fiul omului pe îngerii săi şi vor culege dintru împărăţia lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea.

⁴²Şi-i vor arunca pe ei în văpaia focului; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

⁴³Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să auză.

⁴⁴Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care găsind-o un om a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

⁴⁵Iarăşi este asemenea împărăţia cerurilor cu un neguţător, care caută mărgăritare bune.

⁴⁶Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.

⁴⁷Încă o dată, asemenea este împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.

⁴⁸Iar când s a umplut, l-au tras năvodarii la mal şi şezând au ales în vase ce era bun, iar ce era rău au aruncat.

⁴⁹Aşa va fi la sfârşitul veacului: Ieşi-vor îngerii şi despărţi-vor pe cei răi din mijlocul celor drepţi.

⁵⁰Şi-i vor arunca în inima focului; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

⁵¹Priceput-aţi toate acestea? Ucenicii îi răspund: Da, Doamne.

⁵²Iar el rosti: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria lui noi şi vechi.

⁵³Iar după ce Iisus sfârşi aceste pilde se duse de acolo.

⁵⁴Şi veni în oraşul său şi îi învăţa pe ei în sinagoga lor, aşa încât ei stăteau uimiţi şi ziceau: De unde la el înţelepciunea aceasta şi puterile?

⁵⁵Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte muma lui Maria şi fraţii lui Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?

⁵⁶Şi surorile lui au nu sunt toate la noi? De unde deci la el acestea toate?

⁵⁷Şi se sminteau întru el. Iar Iisus le zise: Nu este nici un proroc dispreţuit, fără numai în ţara lui şi în casa lui.

⁵⁸Şi nu făcu aci multe minuni pentru necredinţa lor.