Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 14 Bible Online

Matei 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 14

¹În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus.

²Şi a zis curtenilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează întru el.

³Că Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.

⁴Fiindcă Ioan îi zisese lui: Nu ţi se cuvine s’o aibi de nevastă.

⁵De aceea Irod voia să-l omoare, dar se temea de norod, că-l ţinea pe el de proroc.

⁶Ci prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul ospăţului şi a plăcut lui Irod,

⁷De unde, cu jurământ a mărturisit ei că-i va da orice va cere.

⁸Iar ea, îndemnată fiind de mumă-sa, dă-mi, zice ea, aici în tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

⁹Atunci tetrarhul s’a întristat, dar pentru jurământ şi pentru comeseni, a poruncit să i se dea.

¹⁰Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.

¹¹Şi capul lui fu adus pe tipsie şi fu dat fetei, iar ea îl duse mumei sale.

¹²În urmă, venind ucenicii lui, au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să dea de ştire lui Iisus.

¹³Iar Iisus auzind s’a dus de acolo cu corabia, în loc singuratic, dar aflând mulţimile au venit după el, pe jos, din oraşe.

¹⁴Şi ieşind văzu gloată multă, şi i se făcu milă de ei şi tămădui pe bolnavii lor.

¹⁵Iar când s’a făcut seară, ucenicii au venit la el şi i-au zis: locul este pustiu şi ceasul a trecut de acum; deci dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere de mâncare.

¹⁶Iisus însă le răspunse: N’au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.

¹⁷Atunci ei îi spun: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸El rosti: Aduceţi-mi acestea mie aici.

¹⁹După aceea, a poruncit ca gloatele să şază jos pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a căutat spre cer, a binecuvântat şi frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

²⁰Şi au mâncat toţi şi s’au săturat şi au ridicat prisosul de fărămituri douăsprezece coşuri pline.

²¹Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

²²După aceea Iisus sili pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea lui, pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor.

²³Iar dând drumul mulţimilor, s’a suit în munte, în singurătate, ca să se roage. Şi în faptul serii era acolo singur.

²⁴În vremea aceasta, corabia era în mijlocul mării, muncindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă.

²⁵Iar la a patra streajă din noapte, veni la ei Iisus, umblând pe mare.

²⁶Văzându-l umblând pe mare, ucenicii se spăimântară, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.

²⁷Dar el le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, eu sunt; nu vă temeţi.

²⁸Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să viu la tine pe apă.

²⁹El i-a zis: Vino. Iar Petre pogorîndu-se din corabie a mers pe valuri, şi a venit către Iisus.

³⁰Dar când văzu vijelia se temu şi începând să se cufunde în mare strigă: Doamne, scapă-mă!

³¹Iar Iisus, întinzându-i mâna grabnic, îl apucă şi-i zise: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

³²Şi suindu-se ei în corabie, s’a potolit furtuna.

³³Iar cei din corabie i s’au închinat, zicând: Cu adevărat tu eşti fiul lui Dumnezeu.

³⁴Şi trecând marea, au venit în pământul Ghenisaretului.

³⁵Dar cunoscându-l pe el oamenii locului aceluia, au trimis vorbă în tot acel cuprins şi au adus la el pe toţi bolnavii.

³⁶Şi îl rugau să-i lase numai să se atingă de poala hainei lui, şi câţi se atingeau se vindecau deplin.