Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 17 Bible Online

Matei 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 17

¹După şase zile, Iisus luă cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi îi duse pe ei într’un munte înalt, în singurătate.

²Şi se schimbă la faţă, înaintea lor, aşa încât faţa lui străluci ca soarele, iar veşmintele lui se făcură albe ca lumina.

³Şi iată că Moise şi Ilie se arătară lor, vorbind împreună cu Iisus.

⁴Atunci, începând Petru zise lui Iisus Doamne, bine este nouă să fim aici; dacă voieşti, face-voi aici trei colibe: ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.

⁵Pe când el vorbea încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată o voce din nor a rostit: Acesta este fiul meu cel iubit, întru care bine am voit: pe acesta să-l ascultaţi.

⁶Şi auzind ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s’au spăimântat foarte.

⁷Ci Iisus veni la ei şi atingându-i le zise: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.

⁸Atunci ridicându-şi ochii, nu mai văzură pe nimeni decât numai pe Iisus.

⁹Şi pe când se pogorau din munte, Iisus le porunci şi zise: Nimănui să nu spuneţi ce aţi văzut, până ce Fiul omului nu se va scula din morţi.

¹⁰Atunci ucenicii l-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic Cărturarii că trebue să vie mai întâi Ilie?

¹¹Iisus le răspunse: Ilie vine în-tr’adevăr şi va aşeza la loc toate.

¹²Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit: aşa şi Fiul omului va să pătimească de la ei.

¹³Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le vorbise despre Ioan Botezătorul.

¹⁴Şi mergând ei spre mulţime, se apropie de el un om care îi dădu în genunchi,

¹⁵Şi-i zise: Doamne, milueşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.

¹⁶Şi l-am adus la ucenicii tăi şi n’au putut să-l tămăduiască.

¹⁷Iar Iisus răspunzând a zis: O, neam fără credinţă şi stricat, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l pe el aici la mine.

¹⁸Şi Iisus îl certă şi demonul ieşi din el şi copilul se vindecă din ceasul acela.

¹⁹Atunci apropiindu-se ucenicii de Iisus, laoparte, ziseră: De ce noi n’am putut să scoatem demonul?

²⁰Ci Iisus le răspunde: Pentru necredinţa voastră. Căci adevăr gră’esc vouă: de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aci dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

²¹Dar acest soi de demoni nu iese fără numai cu rugăciune şi cu post.

²²Pe când străbăteau Galileia, Iisus le spuse: Fiul omului va să fie dat în mâinile oamenilor,

²³Şi-l vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s’au întristat foarte.

²⁴Venind ei în Capernaum, s’au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia pentru templu şi i-au zis: învăţătorul vostru nu plăteşte jumătatea de siclu?

²⁵Zice Petru: Ba da. Dar intrând în casă, Iisus îi luă înainte zicând: Ce ţi se pare, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dăjdii sau bir? De la fiii lor sau de la streini?

²⁶El răspunde: De la streini. Iisus îi zice: Aşa dar fiii sunt scutiţi.

²⁷Ci ca să nu-i smintim pe ei, du-te la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, deschide-i gura şi vei găsi un statir (un ban de argint). la banul şi dă-li-l lor, pentru mine şi pentru tine.