Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 19 Bible Online

Matei 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 19

¹Iar după ce Iisus a sfârşit aceste asemănări, a trecut din Galileea şi a venit în hotarele Iudeei, de ceea parte a Iordanului.

²Şi a mers după el mulţime de oameni şi i-a tămăduit pe ei acolo.

³Ci Fariseu, ispitindu-l, au venit la el şi au zis: Se cade oare omului să-şi lase femeia sa, pentru fiece pricină?

⁴Răspunzând, el a zis: N’aţi citit că cel care i-a făcut de la început, bărbat şi femeie i-a făcut?

⁵Şi adaogă: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

⁶Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce-a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

⁷Atunci ei îl întrebară: Pentru ce dar Moise a rânduit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?

⁸Iisus le răspunse: Fiindcă Moise după învârtoşarea inimii voastre v’a dat voie vouă să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

⁹Ci zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa nu pentru desfrânare şi se va însura cu alta, precurveşte; şi cine s’a însurat cu cea lăsată, precurveşte de asemeni.

¹⁰Zicu-i atunci ucenicii: Dacă astfel este starea omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.

¹¹Iar el le zise lor: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.

¹²Că sunt fameni care s’au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s’au făcut fameni pe sine, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate să înţeleagă, înţeleagă.

¹³În vremea aceea, au adus la el copii ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage; însă ucenicii îi certau.

¹⁴Iisus atunci le spuse: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi pe ei ca să vie la mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.

¹⁵Şi punându-şi mâinile peste ei se duse de acolo.

¹⁶Şi iată oarecine venind la el îi zice: Învăţătorule, ce lucru bun să fac ca să am viaţa veşnică?

¹⁷El îi răspunse: Ce mă întrebi despre Bun? Unul este cel Bun. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

¹⁸Care? zice acela. Iisus rosti: Să nu ucizi, să nu precurveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;

¹⁹Să cinsteşti pe tatăl său şi pe muma ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine.

²⁰Tânărul îi zise: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?

²¹Atunci Iisus i-a spus: De voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea vino şi urmează-mă.

²²Ci auzind tânărul plecă întristat, căci avea multe avuţii.

²³Iară Iisus zise către ucenicii săi: Adevăr grăiesc vouă că un bogat cu anevoie va intra întru împărăţia cerurilor.

²⁴Încă o dată zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat întru împărăţia cerurilor.

²⁵La acest cuvânt, ucenicpp se mirară foarte şi ziseră: Oare cine poate să se mântuiască?

²⁶Dar Iisus privind la ei, le grăi: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

²⁷Atunci Petru luând cuvântul zis-a lui: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat pe tine. Ce oare va fi nouă?

²⁸Esus rosti către ei: Adevăr grăiesc vouă că voi cei ce m’aţi urmat pe mine, la naşterea din nou a lumii, când Fiul omului va şedea în jeţul măririi sale, veţi şedea şi voi în douăsprezece jeţuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.

²⁹Şi oricine care a lăsat fraţi sau surori, sau tată, sau mumă, sau femeie, sau copii, sau moşii, sau case, pentru numele meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

³⁰Ci mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.