Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 20 Bible Online

Matei 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 20

¹Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, ca să tocmească lucrători în via sa.

²Învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis pe ei ca să lucreze în vie.

³Dar ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în târg, fără de lucru.

⁴Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul vă voi da.

⁵Iar ei s’au dus. Ieşind iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.

⁶Pe la ceasul al unsprezecelea, ieşind încă o dată, găsi alţii stând fără lucru şi le zise: De ce aţi stat aici toată ziua nemuncind?

⁷Ei îi spun: Fiindcă nimenea nu ne-a tocmit. El le zice: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.

⁸Făcându-se seară, stăpânul viei zice către îngrijitorul lui: Chiamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă, până la cei dintâi.

⁹Venind cei de la ceasul al unsprezecelea luară câte un dinar.

¹⁰Venind şi cei dintâi socoteau că vor lua mai mult, dar luară şi ei tot câte un dinar.

¹¹Ci luând dinarul, cârteau împotriva stăpânului casei,

¹²Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă ca noi care am dus greutatea zilei şi arşiţa.

¹³Atunci el răspunzând zise unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?

¹⁴Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestui de pe urmă ca şi ţie.

¹⁵Au nu mi se cade mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?

¹⁶Astfel vor fi cei din urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţin aleşi.

¹⁷Iar pe când mergea la Ierusalim, Iisus a luat laoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:

¹⁸Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor şi-l vor osândi la moarte;

¹⁹Şi îl vor da în mâna păgânilor, ca să-l batjocorească şi să-l biciuiască şi să-l răstignească, dar a treia zi va învia.

²⁰În vremea aceea, a venit la el muma fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva dela el.

²¹Ci el a întrebat-o: Ce voieşti? Îi răspunde: Zi ca să şează aceşti doi fii ai mei unul de-a-dreapta şi altul de-a-stânga ta, întru împărăţia ta.

²²Atunci răspunzând Iisus a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea eu şi cu botezul cu care eu mă botez să vă botezaţi? Zic ei: Putem.

²³El le zice: Cu adevărat paharul meu veţi bea şi cu botezul cu care eu mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a-dreapta şi de-a-stânga mea nu este al meu să dau, ci se va da cărora s’a pregătit de către Tatăl meu.

²⁴Când auziră ceilalţi zece ucenici, se mâniară pe eei doi fraţi.

²⁵Dar Iisus chemându-i la sine le grăi: Ştiţi că domnitorii păgânilor stăpânesc peste ei şi cei mari au asupra lor toată puterea.

²⁶Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.

²⁷Şi care între voi va vrea să fie întâiul să fie sluga voastră.

²⁸După cum şi Fiul omului n’a venit ca să fie servit, ci ca să servească şi să-şi dea sufletul său drept preţ de răscumpărare pentru mulţi.

²⁹Iar la pornirea lor din Ierihon mulţime mare venea în urma lui.

³⁰Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat şi au zis: Milueşte-ne pe noi, Fiule al lui David!

³¹Dar mulţimea îi certa ca să tacă, ei însă şi mai tare strigau, zicând: Doamne, milueşte-ne pe noi, Fiule al lui David!

³²Atunci Iisus stând locului i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac?

³³Grăiescu-i lui: Doamne, să se deschiză ochii noştri.

³⁴Şi făcându-i-se milă lui Iisus, s’a atins de ochii lor şi îndată au văzut şi au mers după el.