Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 21 Bible Online

Matei 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 21

¹Iar când s’au apropiat de Ierusahm şi au venit în Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci a trimis Iisus pe doi ucenici,

²Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi numaidecât veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la mine.

³Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-i trebue Domnului şi îi va trimite îndată.

⁴Ci s’a făcut aceasta ca să se împlinească ceea ce s’a spus prin prorocul care zice:

⁵Spuneţi fiicei Sionului: iată împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug.

⁶Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,

⁷Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar el a şezut peste ele.

⁸Iar mare parte din mulţime îşi aşterneau veşmintele în calea lui, iar alţii tăiau stâlpări din copaci şi le aşterneau aşijderea în cale,

⁹Pe când cetele care mergeau înaintea lui şi care veneau după el strigau şi ziceau: Osana Fiului lui David; bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

¹⁰Iar intrând el în Ierusalim tot oraşul se răscoli, zicând: cine este acesta?

¹¹Ci mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, prorocul din Nazaretul Galileii.

¹²Atunci a intrat Iisus în locaşul lui Dumnezeu şi a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau acolo şi a răsturnat mesele zarafilor şi băncile vânzătorilor de porumbei.

¹³Şi le grăieşte: Scris este: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi faceţi din ea peşteră de tâlhari.

¹⁴Şi au venit la el, în templu, orbi şi ologi şi i-a făcut sănătoşi.

¹⁵Atunci mai marii preoţilor şi Cărturarii, văzând lucrurile minunate pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, se supărară foarte.

¹⁶Deci grăiră către el: Auzi aceştia ce zic? Ci Iisus răspunde: Adevărat. Au niciodată n’aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug întocmi-vei laudă?

¹⁷După aceea, lăsându-i a ieşit afară din Ierusahm, la Betania, şi noaptea a rămas acolo.

¹⁸Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;

¹⁹Şi văzând un smochin lângă cale, s’a dus la el, dar n’a găsit nimic într’însul fără numai frunze. Ci îi zice smochinului: de acum înainte să nu se mai facă rod din tine în veac! Iar smochinul s’a uscat în clipa aceea.

²⁰Văzând aceasta ucenicii s’au minunat zicând: cât de grabnic s’a uscat smochinul!

²¹Iisus atunci răspunzând le zise: Adevăr grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, nu numai aceasta cu smochinul veţi face, dar şi acestui munte de-i veţi zice: ridică-te şi aruncă-te în mare, aşa va fi.

²²Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.

²³Iar după ce a intrat în templu, s’au apropiat de el, când învăţa, mai marii preoţilor şi bătrânii poporului, şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat puterea aceasta?

²⁴Dându-le răspuns, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi eu pe voi un cuvânt,pe care de mi-l spuneţi, şi eu vă voi spune vouă cu ce putere lucrez acestea:

²⁵Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Ci ei cugetau întru sine, zicând:

²⁶De vom zice: din cer, ne va spune: De ce dar n’aţi crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl ţin pe Ioan de profet.

²⁷Atunci răspunzând lui Iisus au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi el: Nici eu nu vă spun cu ce puteri lucrez acestea.

²⁸Dar ce vi se pare? Un om avea doi feciori. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.

²⁹El însă i-a răspuns: Nu vreau. Ci pe urmă, părându-i rău, s’a dus.

³⁰Mergând la al doilea, i-a zis aşijderea. Acesta i-a răspuns: Eu, Doamne, la poruncă! dar nu s’a dus.

³¹Care dintr’aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zic ei: Cel dintâi. Iisus le răspunde: Adevăr grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

³²Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n’aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v’aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.

³³Ascultaţi altă pildă: Era un om gospodar, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat zăcătoare sub teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s’a dus departe.

³⁴Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe servitorii săi, la lucrători, ca să ia partea lui din roade.

³⁵Dar lucrătorii punând mâna pe servitori, pe unul l-au bătut, pe unul l-au ucis, altuia i-au spart capul cu pietre.

³⁶Din nou a trimis alţi servitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi făcură cu ei tot aşa.

³⁷La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.

³⁸Ci lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să avem noi moştenirea lui.

³⁹Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.

⁴⁰Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?

⁴¹Zic ei: Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via va da-o altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.

⁴²Iisus le zice: Au n’aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie vârful unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri.

⁴³De aceea vă spun vouă că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care face roadele ei.

⁴⁴Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va pica îl va spulbera.

⁴⁵Iar mai marii preoţilor şi Fariseii, ascultând pildele lui, cunoscură că vorbeşte despre ei.

⁴⁶Şi căutând să-l prindă, s’au temut de popor, pentru că îl ţinea de proroc.