Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 22 Bible Online

Matei 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 22

¹Ci Iisus a luat iarăşi cuvântul şi le-a vorbit în parabole, zicând:

²Împărăţia cerurilor asemănatu-s’a unui împărat, care a făcut nuntă fiului său.

³Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n’au voit să vină.

⁴Încă o dată a trimis alte slugi zicând: Spuneţi celor poftiţi: iată că am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s’au jertfit şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.

⁵Dar ei, fără să ţie seama, s’au dus, unul la el în ţarină, altul la negustoria lui.

⁶Iar ceilalţi, punând mâna pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.

⁷Când auzi împăratul de acestea se umplu de mânie şi trimiţând oştile sale nimici pe acei omorîtori şi oraşului lor îi dădu foc.

⁸Apoi zice către servitori: nunta este gata, dar cei poftiţi erau nevrednici.

⁹Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.

¹⁰Atunci servitorii au ieşit la drumuri şi au strâns pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s’a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

¹¹Iar intrând împăratul ca să pricească pe oaspeţi, văzu acolo un om care nu era îmbrăcat în veşmânt de nuntă.

¹²Şi-i zice împăratul: Prietene, cum ai intrat aici, fără veşmânt de nuntă? El însă a tăcut.

¹³Atunci împăratul a rostit către servitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

¹⁵În vremea aceea, s’au dus Fariseii şi au ţinut sfat ca să-i prindă pe el, în cuvânt.

¹⁶Şi au trimis la el pe ucenicii lor, împreună cu Irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimenea, pentru că nu te uiţi la faţa oamenilor.

¹⁷Spune-ne deci nouă, cum ţi se pare ţie? Se cade să dăm dajdie Cezarului sau nu?

¹⁸Ci Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹Arătaţi-mi banul de dajdie. Ei îi aduseră un dinar.

²⁰Iisus le zice: A cui e icoana aceasta şi scriptura de deasupra?

²¹Răspund ei: Ale Cezarului. Atunci rosteşte către ei: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

²²Auzind acest cuvânt s’au minunat şi lăsându-l s’au dus.

²³În ziua aceea, s’au apropiat de el Saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi l-au întrebat,

²⁴Şi au zis: Învăţătorule, Moise a rostit: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice fratelui mort urmaşi.

²⁵Au fost, acum, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit şi neavând urmaş a lăsat pe femeia sa fratelui său.

²⁶Aşijderea al doilea şi al treilea, până la şapte.

²⁷La urma tuturor a murit şi femeia.

²⁸La înviere deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de nevastă.

²⁹Răspunzând Iisus le-a grăit: Vă rătăciţi, neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰Căci la înviere cei ce înviază nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu, în cer.

³¹Iar despre învierea morţilor, au n’aţi citit ce s’a rostit vouă de Dumnezeu, când zice:

³²Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob; nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor.

³³Iar mulţimile ascultându-l erau uimite de învăţătura lui.

³⁴Ci auzind Fariseii că a închis gura Saducheilor, s’au adunat laolaltă.

³⁵Şi unul dintre ei, învăţător al legii, ispitindu-l pe Iisus, l-a întrebat:

³⁶Învăţătorule, care este marea poruncă din lege?

³⁷El îi răspunse: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

³⁸Aceasta este marea şi cea dintâi poruncă;

³⁹Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

⁴⁰În aceste două porunci atârnă toată legea şi prorocii.

⁴¹Şi fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat Iisus,

⁴²Zicând: Ce vi se pare despre Christos? Al cui fiu este? Răspund ei: Al lui David.

⁴³El întrebă: Cum atunci David în spirit, îl numeşte pe el Domn, când zice:

⁴⁴Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a-dreapta mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.

⁴⁵Dacă deci David îl numeşte pe el Domn, cum este fiul lui?

⁴⁶Dar nimeni nu putea să-i răspundă o vorbă, şi nici nu mai cuteză vre-unul, din ziua aceea, să-l mai întrebe pe el ceva.