Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 23 Bible Online

Matei 23 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 23

¹Atunci vorbi Iisus mulţimilor şi ucenicilor săi,

²Zicând: Cărturarii şi Fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

³Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

⁴Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, ci ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.

⁵Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi fac filacteliile late şi-şi măresc ciucurii de pe poale.

⁶Le place să stea în capul mesei, la ospeţe, şi în băncile dintâi, în sinagoge,

⁷Şi să li se închine lumea în târguri şi să-i numească oamenii: Rabi.

⁸Voi însă să nu vă ziceţi Rabi, că unul este învăţătorul vostru; ci voi sunteţi fraţi.

⁹Şi să nu numiţi tatăl vostru pe pământ pe nimeni, că tatăl vostru unul este, cel din ceruri.

¹⁰Nici învăţători să nu vă numiţi, că învăţătorul vostru este unul: Christos.

¹¹Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

¹²Iar cine se va înălţa pe sine, se va smeri, şi cine se va smeri pe sine, se va înălţa.

¹³Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi!

¹⁴Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că mâncaţi casele văduvelor şi de ochii lumii vă rugaţi rugăciuni lungi; pentru aceasta mai multa osândă veţi lua!

¹⁵Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un proselit, şi când a ajuns, îl faceţi fiul Gheenei încă o dată cât voi!

¹⁶Vai vouă, povăţuitorilor orbi, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu, nu e nimic dator, dar cel ce se va jura pe aurul templului este dator!

¹⁷Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

¹⁸Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar, nimic un este dator, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este dator.

¹⁹Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul?

²⁰Deci cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

²¹Şi cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe cel ce sălăşlueşte într’însul.

²²Şi cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel ce şade pe tron.

²³Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi!

²⁴Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

²⁵Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înlăuntru sunt pline de hrăpire şi de necumpătare!

²⁶Fariseule orb, curăţă întâi lăuntrul paharului şi al blidului, ca să fie curat şi pe dinafară!

²⁷Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înlăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia!

²⁸Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi oamenilor drepţi, înlăuntru însă sunteţi plini de făţărie şi de fărădelege.

²⁹Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi pietrele de la căpătâiul drepţilor!

³⁰Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui prorocilor!

³¹Astfel dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au omorît pe proroci.

³²Ci umpleţi voi măsura părinţilor voştri!

³³Şerpi, pui de năpârcă, cum veţi scăpa de osânda Gheenei?

³⁴De aceea, iată, eu trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi omorî şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagoge şi veţi urmări din oraş în oraş.

³⁵Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

³⁶Adevăr grăiesc vouă: vor veni acestea toate asupra acestui neam.

³⁷Ierusalime! Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine, de câte ori voit-am să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii ei, sub aripi, dar nu aţi vrut!

³⁸Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

³⁹Căci vă zic vouă că de acum nu mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!