Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 25 Bible Online

Matei 25 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 25

¹Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.

²Cinci însă dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte.

³Căci cele nebune luând candelele n’au luat cu sine untdelemn.

⁴Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor.

⁵Dar mirele întârziind, aţipiră toate şi adormiră.

⁶Ci la miezul nopţii se făcu strigare: Iată mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!

⁷Atunci se deşteptară toate acele fecioare şi împodobiră candelele lor.

⁸Şi cele nebune ziseră către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.

⁹Dar cele înţelepte le răspunseră zicând: Nu aşa; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.

¹⁰Deci, plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s’a închis.

¹¹În urmă, sosesc şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.

¹²Ci el răspunzând a zis: Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi.

¹³Drept aceea, privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul omului.

¹⁴Căci va fi tot aşa ca un om care, plecând departe, a chemat slugile sale şi le-a dat pe mână avuţia sa.

¹⁵Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unu, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

¹⁶Mergând cel ce luase cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a făcut alţi cinci talanţi.

¹⁷Aşijderea şi cel cu doi, a câştigat încă doi.

¹⁸Iar cel ce luase un talant s’a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul domnului său.

¹⁹După multă vreme, vine şi stăpânul acelor slugi şi face socoteală cu ei.

²⁰Apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat în mână, iată alţi cinci talanţi am câştigat la ei.

²¹Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credinciosă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

²²Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi zise: Doamne, doi talanţi mi-ai dat în mână, iată alţi doi talanţi am câştigat la ei.

²³Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţin ai fost credincios, peste mult te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

²⁴Apropiindu-se apoi şi cel care a fost luat un talant zise: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n’ai semănat şi aduni de unde n’ai vânturat.

²⁵De aceea, m’am temut şi m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

²⁶Ci răspunzând stăpânul său îi zise: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n’am semănat şi adun de unde n’am vânturat;

²⁷Se cuvenea atunci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi viind eu aş fi luat ce este al meu cu dobândă.

²⁸Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

²⁹Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n’are şi ce are i se va lua.

³⁰Iar pe servitorul cel netrebnic aruncaţi-l întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâş-nirea dinţilor.

³¹Când va veni Fiul omului întru mărirea sa şi toţi sfinţii îngeri cu el, atunci şedea-va în jeţul slavei sale.

³²Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte ciobanul pe oi dintre capre.

³³Şi va pune oile de-a-dreapta sa, iar caprele de-a-stânga.

³⁴Atunci va zice împăratul celor de-a-dreapta lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

³⁵Căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi mi-aţi dat să beau; strein am fost şi m’aţi adus la voi;

³⁶Gol am fost şi m’aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi m’aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la mine.

³⁷Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit? Sau însetat şi ţi-am dat să bei?

³⁸Când, iar, te-am văzut strein şi te-am adus la noi, sau gol şi te-am îmbrăcat?

³⁹Şi când te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la tine?

⁴⁰Iar împăratul răspunzând va rosti către ei: Adevăr grăiesc vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei prea mici, mie mi-aţi făcut.

⁴¹Atunci va zice şi celor de-a-stânga: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

⁴²Căci flămând am fost şi nu mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu mi-aţi dat să beau;

⁴³Strein am fost şi nu m’aţi adus la voi; gol şi nu m’aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu m’aţi cercetat.

⁴⁴Atunci vor lua şi ei cuvântul şi vor zice: Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau strein, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu ţi-am slujit ţie?

⁴⁵El însă le va răspunde şi le va zice: Adevăr grăiesc vouă, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici mie nu mi-aţi făcut.

⁴⁶Şi vor merge aceştia la pedeapsă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.