Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 26 Bible Online

Matei 26 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 26

¹Iar după ce Iisus a sfârşit toate aceste cuvinte, a rostit către ucenicii săi:

²Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul omului se va da ca să se răstignească.

³Atunci mai marii preoţilor şi bătrânii poporului s’au adunat la curtea arhiereului care se numea Caiafa.

⁴Şi împreună s’au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-l omoare.

⁵Dar ziceau: Nu în sărbători, ca să nu se facă turburare în popor.

⁶Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

⁷S’a apropiat de el o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui, pe când şedea la masă.

⁸Ci văzând ucenicii, s’au mâniat şi au zis: De ce s’a făcut risipa aceasta?

⁹Căci mirul acesta putea să fie vândut scump, iar banii daţi săracilor.

¹⁰Dar Iisus aflând le-a zis: Pentru ce faceţi femeii supărare? Fapta ei, faţă de mine, este un lucru bun.

¹¹Căci pe săraci pururea îi aveţi cu Voi, dar pe mine nu mă aveţi pururea;

¹²Că ea, turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut-o întru înmormântarea mea.

¹³Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va propovădui evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

¹⁴Ci unul dintre cei doisprezece, care se numea Iuda Iscariotul, s’a fost dus la mai marii preoţilor,

¹⁵Şi le-a zis: Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voi da în mâinile voastre? Iar ei s’au învoit cu el treizeci de arginţi.

¹⁶Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor.

¹⁷În cea dintâi zi a Azimilor, au venit ucenicii la Iisus şi l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim, ca să mănânci Paştile?

¹⁸El le-a răspuns: Mergeţi în oraş, la cutare, şi spuneţi-i: învăţătorul zice: timpul meu este aproape; la tine voi să fac Paştile cu ucenicii mei.

¹⁹Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au gătit Paştile.

²⁰Iar când s’a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.

²¹Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevăr grăiesc vouă: unul dintre voi mă va vinde.

²²Atunci ei, întristându-se foarte, începură să-i zică fiecare, unul după altul: Nu cumva eu sunt, Doamne?

²³Iar el răspunzând a zis: Cel ce a întins cu mine mâna în blid, acela mă va vinde.

²⁴Intr’adevăr, Fiul omului merge precum scris este pentru el. Vai însă acelui om prin care Fiul omului se vinde. Mai bine era de omul acela dacă nu se mai năştea.

²⁵Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, deschizând gura a întrebat: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis-o.

²⁶Iar pe când mâncau, Iisus luând pâinea, a binecuvântat, a frânt şi dând ucenicilor a zis: Luaţi, mâncaţi, aceasta este trupul meu.

²⁷Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi;

²⁸Că acesta este sângele meu, al legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

²⁹Ci vă spun vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui meu.

³⁰Şi după ce cântară laude, ieşiră la Muntele Măslinilor.

³¹Atunci Iisus grăit-a către ei: Toţi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta, căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei.

³²Dar după învierea mea, voi merge mai nainte de voi în Galileia.

³³Ci Petru, luând cuvântul, zis-a lui: Dacă toţi se vor sminti întru tine, eu niciodată nu mă voi sminti.

³⁴Iisus îi răspunse: Adevăr grăiesc ţie că noaptea aceasta, mai nainte de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de mine.

³⁵Petru însă rosteşte: Şi de ar fi să mor împreună cu tine, nu te voi tăgădui. Şi toţi ucenicii au zis la fel.

³⁶Atunci Iisus a mers dimpreună cu ucenicii la un loc ce se cheamă Ghetsemane şi a zis către ei: Şedeţi aici, până ce mă voi duce colo şi mă voi ruga.

³⁷Şi luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început să se întristeze şi să se turbure.

³⁸Iar lor le-a zis: întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu mine.

³⁹Şi mergând puţin mai nainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând: Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta, însă nu precum voiesc eu, ci precum voieşti tu.

⁴⁰Ci venind la ucenici, i-a găsit pe ei dormind şi i-a zis lui Petru: Astfel n’aţi avut putere un singur ceas să priveghiaţi cu mine!

⁴¹Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.

⁴²Iarăşi, ducându-se a doua oară, s’a rugat zicând: Părintele meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia ta.

⁴³Şi din nou venind, îi află pe ei adormiţi, căci ochii lor erau îngreuiaţi.

⁴⁴Şi lăsându-i s’a dus încă o dată şi a treia oară s’a rugat, acelaşi cuvânt zicând.

⁴⁵Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată s’a apropiat ceasul. Şi Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴⁶Sculaţi-vă să mergem, iată s’a apropiat cel ce m’a vândut.

⁴⁷Şi pe când vorbea încă, iată sosit-a Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el gloată multă, cu săbii şi cu fuşti, trimişi de mai marii preoţilor şi de bătrânii poporului.

⁴⁸Iar vânzătorul le-a fost dat un semn zicând: Pe care-l voi săruta, acela este: puneţi mâna pe el.

⁴⁹Deci, venind în clipa ceea cu degrabă la Iisus, zise: Bucură-te, învăţătorule! Şi l-a sărutat.

⁵⁰Ci Iisus grăit-a lui: Prietene, pentru ce-ai venit, îndeplineşte. Atunci apropiindu-se ei au pus mâinile pe Iisus şi l-au prins.

⁵¹Şi iată unul dintre cei ce erau cu Iisus întinzând mâna a tras sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea.

⁵²Dar atunci Iisus i-a zis: întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce iau sabia de sabie vor pieri.

⁵³Au gândeşti că nu pot să rog pe Tatăl meu şi să-mi pună mie acum nainte mai mult decât douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴Dar cum se vor împlini scripturile, după care aşa trebuie să fie?

⁵⁵În ora aceea zise Iisus mulţimii: Ca la un tâlhar ieşit-aţi cu săbii şi cu suliţe ca să mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n’aţi pus mâna pe mine.

⁵⁶Dar toate acestea s’au făcut ca să se împlinească scripturile prorocilor. Atunci toţi ucenicii l-au lăsat şi au fugit.

⁵⁷Cei care îl prinseseră pe Iisus l-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

⁵⁸Ci Petru îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi pătrunzând înăuntru a şezut printre servitori, ca să vadă sfârşitul.

⁵⁹Iar mai marii preoţilor, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui ca să-l omoare.

⁶⁰Şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. În urmă se înfăţişară doi,

⁶¹Şi ziseră: Acesta a grăit: Pot să dărâm locaşul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.

⁶²Sculându-se arhiereul l-a întrebat: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc împotriva ta aceşti oameni?

⁶³Dar Iisus a tăcut din gură. Atunci arhiereul vorbind iarăşi a zis: Juru-te pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti tu Christosul, Fiul lui Dumnezeu.

⁶⁴Ci Iisus i-a răspuns: Tu ai zis-o. Şi vă spun încă: de acum veţi vedea pe Fiul omului şezând de-a-dreapta puterii şi venind pe norii cerului.

⁶⁵Atunci arhiereul îşi sfâşie veşmintele zicând: Hulă a adus lui Dumnezeu! Ce trebuinţă mai avem de martori? Iată acum aţi auzit hula lui.

⁶⁶Ce socotiţi? Iar ei răspunzând au zis: Este vinovat de moarte.

⁶⁷Atunci au scuipat în obrazul lui şi l-au bătut cu pumnii, iar unii îi dădeau palme.

⁶⁸Şi ziceau: Profeţeşte-ne,Christoase, cine este cel ce te-a lovit.

⁶⁹Petru stătea afară în curte. Dar o servitoare se apropie de el şi-i zise: Şi tu erai cu Iisus Galileianul.

⁷⁰El însă tăgădui înaintea tuturor zicând: Nu ştiu ce vorbeşti.

⁷¹Dar când ieşi la poartă, îl văzu altă servitoare şi zise celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.

⁷²Şi încă o dată Petru tăgădui cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.

⁷³Peste o clipă însă, se apropiară cei ce stăteau în preajmă şi-i ziseră lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi vorbirea ta te dă pe faţă.

⁷⁴Atunci el începu să se blesteme şi să se jure: Nu cunosc pe omul acesta. Şi deodată cântă cocoşul.

⁷⁵Atunci Petru îşi aduse aminte de cuvântul lui Iisus care zisese: Mai nainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi ieşind afară plânse cu amar.