Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 27 Bible Online

Matei 27 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 27

¹Iar în faptul dimineţii, toţi Mai marii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut un sfat împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.

²Apoi legându-l l-au dus şi l-au predat lui Ponţiu Pilat, procuratorul.

³Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, văzând că a fost osândit la moarte, s’a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

⁴Zicând: Greşit-am de am vândut sânge nevinovat. Ei îi răspunseră: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.

⁵Ci el, aruncând argintii în templu, a plecat. Apoi s’a dus şi s’a spânzurat.

⁶Iar mai marii preoţilor luând banii ziseră: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge.

⁷Şi după ce au luat înţelegere împreună, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului pentru îngroparea streinilor.

⁸Pentru aceea s’a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.

⁹Atunci s’a împlinit cuvântul spus de Ieremia prorocul, care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s’a drămuit de fiii lui Israil.

¹⁰Şi i-au dat pe ţarina olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.

¹¹Iar Iisus stătea înaintea procuratorului. Şi l-a întrebat procuratorul, zicând: Tu eşti împăratul Iudeilor? Ci Iisus i-a răspuns: Tu zici.

¹²Dar la pârile aduse lui de către mai marii preoţilor şi de către bătrâni nu răspundea nimic.

¹³Atunci i-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?

¹⁴Însă nu i-a răspuns lui nici un singur cuvânt, încât procuratorul se mira foarte.

¹⁵La sărbătoarea Paştilor, procuratorul avea obiceiul să dea drumul pentru popor, la un întemniţat pe care-l voiau ei.

¹⁶Şi aveau atunci un vinovat vestit care se numea Baraba.

¹⁷Ci adunaţi fiind laolaltă, Pilat le zise: Pe care voiţi să vi-l las vouă slobod, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Christos?

¹⁸Că ştia că din răutate l-au dat în mâna lui.

¹⁹Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui trimis-a lui acest cuvânt: Nimic să nu aibi cu dreptul acela; căci mult am suferit, azi, în vis pentru el.

²⁰Însă mai marii preoţilor si bătrânii înduplecară gloatele ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l piardă.

²¹Procuratorul luând cuvântul i-a întrebat: Pe care voiţi, din amândoi, să vi-l las vouă slobod? Iar ei răspunseră: Pe Baraba.

²²Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus, ce se chiamă Christos? Răspund cu toţii: Să se răstignească!

²³A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai cu prisos strigau şi ziceau: Răstignească-se!

²⁴Deci, văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare turburare se face, a luat apă, s’a spălat pe mâini înaintea mulţimii şi a rostit: Nevinovat sunt eu de sângele acestui drept. Voi veţi vedea.

²⁵Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!

²⁶Atunci l-a liberat pe Baraba, iar pe Iisus l-a biciuit şi l-a dat să fie răstignit.

²⁷Iară ostaşii procuratorului, luând cu ei pe Iisus, în pretoriu, au adunat în jurul lui toată cohorta.

²⁸Şi l-au dezbrăcat de hainele lui şi i-au pus o hlamidă roşie.

²⁹Şi împletind o cunună de spini i-au pus-o pe cap şi în mâna lui cea dreaptă trestie, apoi îngenunchind înaintea lui râdeau de el zicând: Bucură-te, împăratul Iudeilor!

³⁰Şi scuipând asupra lui, luau trestia şi-l băteau peste cap.

³¹Iar după ce l-au batjocorit, l-au dezbrăcat de hlamidă, l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus ca să-l răstignească.

³²Ieşind cu el afară, au găsit pe un om din Chirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea lui.

³³Şi dacă au venit la locul numit Golgota, ceea ce însemnează: locul căpăţânii,

³⁴I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar gustând nu a voit să bea.

³⁵Iar după ce l-au răstignit, au împărţit veşmintele lui, aruncând sorţi ca să se împlinească ceea ce s’a zis de prorocul: Impărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.

³⁶Apoi ostaşii au stat jos şi-l păzeau acolo.

³⁷Iar deasupra capului i-au pus în slove vina lui: Acesta este Iisus împăratul Iudeilor.

³⁸Tot atunci, răstigniţi au fost împreună cu el doi tâlhari, unul de-a-dreapta şi celălalt de-a-stânga.

³⁹Iar trecătorii îl huleau şi clătinau capetele lor,

⁴⁰Zicând: Tu cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl clădeşti, mântueşte-te pe tine însuţi! De eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce!

⁴¹Aşijderea şi mai marii preoţilor râdeau de el, cu Cărturarii şi cu bătrânii, şi ziceau:

⁴²Pe alţii i-a mântuit, iar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israil, pogoare-se acum de pe cruce, şi vom crede într’însul.

⁴³Increzutu-s’a în Dumnezeu. Să-l scape acum, dacă vrea cu el! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

⁴⁴În acelaşi chip, îl ocărau şi tâlharii cei împreună răstigniţi cu el.

⁴⁵Ci de la ceasul al şaselea s’a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea;

⁴⁶Iar către ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani! adică Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m’ai părăsit?

⁴⁷Oarecare dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă acesta.

⁴⁸Iar unul dintre ei alergă îndată şi luând un burete îl umplu de oţet, îl puse într’o trestie şi-i dădu să bea.

⁴⁹Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l mântuiască.

⁵⁰Ci Iisus strigând încă o dată cu glas mare şi-a dat duhul.

⁵¹Şi iată, catapeteasma templului se sfâşie în două, de sus până jos, iar pământul se cutremură şi stâncile se despicară.

⁵²Mormintele se deschiseră şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi se sculară.

⁵³Şi ieşind din morminte, după învierea lui, intrară în cetatea sfântă şi se arătară multora.

⁵⁴Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s’au făcut, s’au înfricoşat foarte şi au zis: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era acesta!

⁵⁵Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileia pe Iisus şi îl serveau.

⁵⁶Intre care era Măria Magdalina şi Măria, muma lui Iacob şi a lui Iosif, şi muma fiilor lui Zevedeu.

⁵⁷Iar în amurgul zilei, veni un om bogat, de fel din Arimateia, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.

⁵⁸Acesta ducându-se la Pilat a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.

⁵⁹Iar Iosif luând trupul l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,

⁶⁰Şi I-apus într’un mormânt nou al lui, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa gropniţei şi s’a dus.

⁶¹Iar acolo era Maria Magdalina şi cealaltă Marie, stând în faţa locului unde l-au îngropat.

⁶²A doua zi care este după Vineri (Sâmbătă), s’au adunat mai marii preoţilor şi Fariseii la Pilat.

⁶³Şi i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte că acel amăgitor a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile mă voi scula.

⁶⁴Deci porunceşte ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva ucenicii lui să vie şi să-l fure şi să spună poporului: S’a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

⁶⁵Ci Pilat le-a grăit: Aveţi păzitori; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.

⁶⁶Iar ei ducându-se au întărit mormântul cu pază şi au pecetluit piatra.