Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 5 Bible Online

Matei 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 5

¹Văzând mulţimile, Iisus s’a suit în munte, a şezut şi ucenicii au venit lângă el.

²Şi ridicând glasul îi învăţa zicând:

³Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

⁴Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

⁵Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

⁶Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

⁷Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

⁸Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

⁹Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

¹⁰Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

¹¹Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocări şi vă vor urmări şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina mea.

¹²Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, căci tot aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi.

¹³Voi sunteţi sarea pământului: dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună, fără numai de aruncat afară, ca să fie călcată de oameni.

¹⁴Voi sunteţi lumina lumii; nu poate cetatea să se ascundă, când stă deasupra muntelui,

¹⁵Nici nu aprind oamenii făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

¹⁶Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să mărească pe Tatăl vostru carele este în ceruri.

¹⁷Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau prorocii; n’am venit să stric, ci să împlinesc.

¹⁸Căci adevăr grăiesc vouă: cât vor sta cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece, până ce nu se vor face toate.

¹⁹Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema întru împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va numi întru împărăţia cerurilor.

²⁰Căci vă spun că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a Cărturarilor şi a Fariseilor, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor.

²¹Aţi auzit că s’a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osândă.

²²Eu însă vă spun vouă că oricine care se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; cine deci va zice fratelui său: raca, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine-i va zice: nebunule, vrednic va fi de Gheena focului.

²³Deci, când va fi să aduci darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

²⁴Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi, împacă-te cu fratele tău şi apoi venind adu darul tău.

²⁵Invoieşte-te cu pârîşul tău degrabă, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârîşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului temniţei, şi să fii aruncat în temniţă.

²⁶Adevăr grăiesc ţie: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.

²⁷Aţi auzit că s’a zis celor de demult: Să nu precurveşti.

²⁸Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi precurvit cu ea în inima lui.

²⁹Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în Gheena.

³⁰Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi arunc’o de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să se ducă în Gheena.

³¹S’a zis iarăşi: Cine va lăsa pe femeia sa să-i dea carte de despărţenie.

³²Eu însă vă spun vouă că oricine care lasă pe femeia sa, afară de cuvânt de desfrânare, o face să precurvească, şi cine va lua pe cea lăsată precurveşte.

³³Aţi auzit iarăşi că s’a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale.

³⁴Eu însă vă spun vouă să nu vă juraţi nicidecum, nici pe cer, fiindcă este jeţ al lui Dumnezeu,

³⁵Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui împărat.

³⁶Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr, alb sau negru.

³⁷De aceea cuvântul vostru să fie: da ce este da, nu ce este nu; iar ce e mai mult decât aceasta, de la cel rău este.

³⁸Aţi auzit că s’a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

³⁹Eu însă vă spun vouă să nu staţi împotriva celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

⁴⁰Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia cămaşa, lasă-i şi mantia,

⁴¹Iar de te va asupri careva să mergi o mie de paşi, mergi cu el două mii.

⁴²Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.

⁴³Aţi auzit că s’a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.

⁴⁴Iar eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

⁴⁵Ca să fiţi fiii Tatălui vostru celui din ceruri, că el face să răsară soarele peste răi şi peste buni, şi trimite ploaie peste drepţi şi peste nedrepţi.

⁴⁶Căci, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

⁴⁷Şi dacă primiţi cu dragoste pe fraţii voştri numai, ce prisos este aici? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru?

⁴⁸Fiţi dar voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.