Read Biblia Regele Carol II, 1939 Matei 8 Bible Online

Matei 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Matei 8

¹Pogorîndu-se din munte, gloate multe au mers după el.

²Şi iată un lepros apropiindu-se, i se închină, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.

³Atunci Iisus întinzând mâna, s’a atins de el, zicând: voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s’a curăţit lepra lui.

⁴Apoi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preoţilor şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.

⁵Pe când intra în Capernaum, s’a apropiat de el un sutaş, rugându-l,

⁶Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.

⁷Iisus îi zise: Voi veni şi-l voi tămădui.

⁸Dar sutaşul răspunzând i-a vorbit: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.

⁹Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi, şi-i spun acestuia: du-te, şi se duce, şi celuilalt: vino, şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

¹⁰Auzind acestea, Iisus s’a minunat şi a zis celor ce veneau după el: Adevăr grăiesc vouă: nici întru Israil n’am găsit atâta credinţă.

¹¹Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor;

¹²Iar fiii împărăţiei vor merge întru întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

¹³Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s’a însănătoşit servitorul lui în ora aceea.

¹⁴Venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.

¹⁵Şi s’a atins de mâna ei, iar frigurile o lăsară, şi se sculă şi îi slujea lui.

¹⁶Iar fâcându-se seară, aduseră la el mulţi demonizaţi, şi scoase afară duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi îi tămădui,

¹⁷Ca să se împlinească ceea ce s’a spus prin Isaia prorocul, care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi boalele noastre le-a purtat.

¹⁸Văzând Iisus noroade multe împrejurul lui, a poruncit ucenicilor să treacă de ceea parte a mării.

¹⁹Atunci a venit la el un cărturar şi a grăit: Învăţătorule, te voi urma, oriunde vei merge.

²⁰Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, Fiul omului însă nu are unde să-şi plece capul.

²¹Un altul dintre ucenici îi zise: Doamne, dă-mi voie să mă duc întâi şi să îngrop pe tatăl meu.

²²El însă i-a zis: Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor.

²³Intrând în corabie, ucenicii lui îl urmară.

²⁴Şi iată că pe mare se iscă o furtună atât de aprigă, încât corabia se învăluia în talazuri; iar el dormea.

²⁵Atunci ucenicii veniră la el şi-l deşteptară spunându-i: Doamne, mântueşte-ne că pierim.

²⁶Iisus le zice: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S’a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte deplină.

²⁷Iar oamenii se mirară zicând: Ce fel de om este acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de el!

²⁸Când trecu dincolo în ţinutul Gadarenilor, îl întâmpinară doi demonizaţi care ieşeau din morminte şi atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

²⁹Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce este nouă şi ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai nainte de vreme ca să ne chinueşti?

³⁰Departe de ei era o turmă mare de porci, la păşune.

³¹Iar demonii se rugau de el şi ziceau: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma’de porci.

³²Atunci el le spuse: Duceţi-vă. Iar ei ieşind se duseră în turma de porci. Şi iată că toată turma se repezi de pe povârniş în mare şi pieri în ape.

³³Iar păzitorii fugiră şi ducându-se în oraş spuseră tot ce se întâmplase cu demonizaţii.

³⁴Atunci tot oraşul ieşi întru întâmpinarea lui Iisus şi văzându-l îl rugară să treacă din hotarele lor.