Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 1 Bible Online

Marcu 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 1

¹Începutul Evangheliei lui Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

²Precum este scris în proroci: Iată eu trimit îngerul meu înaintea feţei tale care va pregăti calea ta;

³Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui,

⁴Aşa a fost Ioan, botezând în pustie şi propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.

⁵Şi au ieşit la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în apa Iordanului, mărturisindu-şi păcatele.

⁶Ci Ioan era îmbrăcat cu veşmânt de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.

⁷Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea cel ce este mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic să mă plec şi să-i desleg cureaua încălţămintelor.

⁸Eu v’am botezat pe voi cu apă, el însă vă va boteza cu Duhul Sfânt.

⁹Şi fost-a în acele zile că Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s’a botezat în Iordan, de la Ioan.

¹⁰Şi îndată ieşind din apă a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorînd asupra lui,

¹¹Şi glas porni din ceruri: Tu eşti fiul meu cel iubit, întru tine bine am voit.

¹²Iar Duhul l-a mânat degrabă în pustie.

¹³Şi fost-a în pustie patruzeci de zile, ispitindu-se de către Satana. Şi era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau.

¹⁴După ce Ioan fu prins, Iisus veni în Galileia, propovăduind evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând:

¹⁵S’a împlinit vremea şi s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie.

¹⁶Şi umblând pe lângă Marea Tiberiadei, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, pe când aruncau mreaja în mare, că erau pescari.

¹⁷Şi le-a grăit Iisus: Veniţi după mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.

¹⁸Iar ei au lăsat numaidecât mrejele lor şi au mers după el.

¹⁹Puţin mai departe de acolo a văzut pe Iacov al lui Zevedeu, şi pe Ioan. fratele lui. Ci ei erau în corabie şi-şi dregeau mrejele.

²⁰Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu simbriaşii lor, s’au dus după el.

²¹Şi venind în Capernaum a început numaidecât să-i înveţe, Sâmbăta, în sinagogă.

²²Şi erau uimiţi de învăţătura lui. Căci îi învăţa pe ei ca acel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.

²³Acum, era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,

²⁴Şi zicea: Ce avem noi cu tine, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi. Te ştim cine eşti, tu sfântul lui Dumnezeu.

²⁵Iar Iisus l-a certat şi i-a zis: Amuţeşte şi ieşi din el.

²⁶Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare a ieşit din el.

²⁷Şi s’au spăimântat toţi, cât se întrebau între ei şi ziceau: Ce este aceasta? Şi ce este această învăţătură nouă? Că şi duhurilor necurate le porunceşte cu putere şi ascultă de el.

²⁸Iar vestea lui s’a răspândit curând pretutindeni, în toată împrejurimea Galileii.

²⁹După ce-au ieşit din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.

³⁰Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi atunci i-au vorbit despre ea.

³¹Ci venind la ea, a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea lor.

³²Iar când s’a făcut seară şi soarele apusese, au adus la el pe toţi bolnavii şi demonizaţii.

³³Şi era tot oraşul, laolaltă, adunat la uşă.

³⁴Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de fel de fel de boale şi demoni mulţi a scos afară. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească pentru că-l ştiau că e Christos.

³⁵Iar a doua zi, foarte de cu noapte sculându-se, a ieşit şi s’a dus într’un loc pustiu şi se ruga acolo.

³⁶Dar a mers după el Simon şi cei ce erau cu Simon.

³⁷Şi aflându-l, i-au grăit: Toţi te caută pe tine.

³⁸Ci el răspuns-a lor: Să mergem aiurea prin târgurile învecinate, ca să propovăduesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.

³⁹Şi a purces propovăduind prin sinagogile lor, în toată Galileia şi pe demoni îi scotea afară.

⁴⁰Ci un lepros a venit la el, rugându-l şi căzând în genunchi înaintea lui şi zicându-i: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.

⁴¹Iar lui Iisus făcândui-se milă, a întins mâna lui şi s’a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te.

⁴²Şi când a zis aşa, în clipa aceea s’a depărtat lepra de la el şi s’a curăţit.

⁴³Şi poruncindu-i cu asprime l-a scos pe loc afară,

⁴⁴Şi i-a zis: Vezi, nimănui nimic să nu spui, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ceea ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.

⁴⁵Dar el ieşind de acolo a început să spună mult şi tare şi să răspândească vorba, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în oraş, ci stătea afară, în locuri pustii, şi venea lumea la el din toate părţile.