Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 10 Bible Online

Marcu 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 10

¹Iar de acolo s’a sculat şi a venit în ţinutul Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s’au adunat din nou la el şi iarăşi le dădea învăţătură, după cum obişnuia.

²Atunci s’au apropiat Fariseii şi, ispitindu-l, l-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.

³Ci el, răspunzând, le-a zis: Ce v’a poruncit vouă Moise?

⁴Iar ei grăiră: Moise a îngăduit să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.

⁵Atunci Iisus rosti: Pentru învârtoşarea inimii voastre v’a scris porunca aceasta.

⁶Dar de la începutul făpturii bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.

⁷De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa,

⁸Şi vor fi amândoi un trup; astfel că nu mai sunt doi, ci un trup.

⁹Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.

¹⁰Dar în casă ucenicii I-au întrebat încă o dată asupra acestui lucru.

¹¹Atunci el le-a spus: Oricine va lăsa pe femeia sa şi se va însura cu alta, precurveşte cu ea.

¹²Iar femeia, de-şi va lăsa pe bărbatul ei şi se va mărita cu altul, precurveşte.

¹³Şi aduceau la el prunci ca să-şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.

¹⁴Ci Iisus văzând aceasta s’a mâniat şi le-a zis: Lăsaţi pruncii să vie la mine, şi nu-i opriţi pe ei, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁵Adevăr grăiesc vouă: cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.

¹⁶Şi cuprinzându-i cu braţele, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.

¹⁷Când ieşea în drum, să plece, cineva a alergat la el şi căzând în genunchi înaintea lui l-a întrebat: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

¹⁸Iisus atunci i-a răspuns: De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.

¹⁹Tu ştii poruncile: Să nu precurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

²⁰Dar el îi zise: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţele mele.

²¹Ci Iisus privind la el îi fu drag şi-i zise lui: Un lucru îţi mai lipseşte: du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-mă.

²²Atunci el, posomorîndu-se la acest cuvânt, a plecat întristat, căci avea multe bogăţii.

²³Iar Iisus, uitându-se în jur, zis-a către ucenicii săi: Cât de greu intra-vor cei avuţi în împărăţia lui Dumnezeu!

²⁴Dar ucenicii stăteau uimiţi de aceste cuvinte ale lui. Atunci Iisus, vorbind din nou, le-a spus: Fiilor, ce anevoie este celor ce se încred în avuţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre întru împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶Ci ei mai cu prisos uimindu-se, ziceau unii către alţii: Atunci, cine poate să se mântuiască?

²⁷Iisus privind în faţa lor le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

²⁸Petru prinse a-i zice: Iată noi am lăsat totul şi am venit după tine.

²⁹Iisus răspunse: Adevăr grăiesc vouă: nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarină pentru mine şi pentru evanghelie,

³⁰Care să nu ia însutit, acum în vremea aceasta, case şi fraţi şi surori, şi mame şi copii şi ţarine, deşi cu prigoniri, iar în veacul ce va să vie viaţa veşnică.

³¹Mulţi însă, fiind întâi, vor fi pe urmă, şi cei din urmă în frunte.

³²Erau acum pe drum şi se suiau la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiţi şi cei ce veneau după el, cuprinşi de teamă. Şi luând la sine iarăşi pe cei doisprezece, începu să Ie spună cele ce erau să i se întâmple:

³³Că iată mergem în sus la Ierusalim şi Fiul omului va fi vândut arhiereilor şi Cărturarilor şi-l vor osândi la moarte şi-l vor da în mâna păgânilor.

³⁴Şi aceştia îl vor batjocori şi-l vor scuipa şi-l vor biciui şi-l vor omorî, dar după trei zile va învia.

³⁵Atunci au venit la el Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi i-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la tine.

³⁶Ci Iisus i-a întrebat: Ce voiţi să vă fac?

³⁷Iar ei i-au spus: Dă-ne nouă să şedem unul de-a-dreapta ta şi altul de-a-stânga ta, întru mărirea ta.

³⁸Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau eu, sau să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez?

³⁹Zis-au lui: Putem. Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care mă botez vă veţi boteza;

⁴⁰Dar a şedea de-a-dreapta mea sau de-a-stânga mea, nu este al meu să dau, căci se va da acelora pentru care s’a pregătit.

⁴¹Când auziră ceilalţi zece ucenici, începură să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan.

⁴²Atunci Iisus chemându-i la sine le-a grăit: Ştiţi că cei ce se socotesc domnitori peste popoare au asupra lor putere şi mai marii lor le ţin în mână;

⁴³Dar nu astfel trebue să fie între voi; ci care dintre voi va vrea să fie mare va fi slujitorul vostru,

⁴⁴Şi care va vrea să fie întâiul va fi tuturor slugă.

⁴⁵Că şi Fiul omului n’a venit ca să i se slujască, dar ca să slujască şi să-şi dea sufletul preţ de răscumpărare pentru mulţi.

⁴⁶Şi au sosit în Ierihon. Iar când au pornit din Ierihon, el, ucenicii lui şi mulţime de norod, Bartimeu, feciorul lui Timeu, un cerşetor orb, şedea jos pe marginea drumului.

⁴⁷Şi auzind că este Iisus Nazarineanul începu să strige şi să zică: Fiule al lui David Iisuse, miluieşte-mă pe mine!

⁴⁸Dar mulţi îl dojeneau ca să tacă; el însă cu mult mai vârtos striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă pe mine!

⁴⁹Atunci Iisus a stat locului şi a zis: Chemaţi-l. Şi l-au chemat pe orb zicându-i; Ai încredere, scoală-te; te chiamă.

⁵⁰Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.

⁵¹Deci l-a întrebat Iisus zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul i-a răspuns: Rabuni, să deschid ochii.

⁵²Ci Iisus grăit-a lui: Du-te, credinţa ta te-a mântuit.

⁵³Şi îşi căpătă vederea în clipa aceea şi porni, după Iisus, pe cale.