Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 11 Bible Online

Marcu 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 11

¹Iar când a fost aproape de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii săi,

²Cu această poruncă: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi intrând în el îndată veţi afla un mânz legat, pe care n’a stat până acum nici un om. Deslegaţi-l şi aduceţi-l.

³Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnului îi trebueşte, şi degrabă îl va trimite iar aici,

⁴Deci au mers şi au aflat mânzul, legat la uşă, afară în uliţă şi l-au deslegat.

⁵Ci unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: Ce faceţi de deslegaţi mânzul?

⁶Ei le-au spus precum le-a poruncit Iisus şi i-au lăsat.

⁷Atunci au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus veşmintele pe mânz, iar Iisus a şezut deasupra.

⁸Şi mulţi îşi aşterneau hainele în drumul lui, iar alţii aşterneau stâlpări, pe care le tăiaseră de prin grădini.

⁹Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau zicând: Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!

¹⁰Binecuvântată este viitoarea împărăţie a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!

¹¹Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi a privit toate de-a-rândul, iar ceasul fiind acum spre seară a ieşit la Betania cu cei doisprezece.

¹²A doua zi, pe când porneau din Betania, a flămânzit.

¹³Şi văzând de departe un smochin care avea frunze a mers acolo, doar va găsi ceva în el, şi ajungând la smochin n’a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

¹⁴Atunci Iisus rosti către smochin: De acum înainte rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Iar ucenicii lui auziră cuvântul.

¹⁵Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în locaşul sfânt, iar mesele zarafilor şi băncile neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat.

¹⁶Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vre-un vas prin templu.

¹⁷Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este oare scris: Casa mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

¹⁸Deci auzit-au mai marii preoţilor şi Cărturarii. Şi căutau un chip cum să-l piardă. Căci se temeau de el, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura lui.

¹⁹Iar când se însera, Iisus ieşi afară din cetate.

²⁰Dimineaţa, a doua zi, trecând pe acolo, văzură smochinul uscat din rădăcini.

²¹Atunci Petru îşi aduse aminte şi-i zise lui Iisus: Rabi, priveşte, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat.

²²Şi răspunzând Iisus grăit-a lor: Aveţi credinţă în Dumnezeu.

²³Adevăr grăiesc vouă că oricine va zice acestui munte: ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

²⁴De aceea, vă zic vouă: toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi luat şi le veţi avea.

²⁵Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi de aveţi ceva împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre.

²⁶Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele voastre.

²⁷Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin pridvoarele templului, au venit la el mai marii preoţilor, cărturarii şi bătrânii,

²⁸Şi i-au pus întrebare: Cu ce putere faci aceasta? Şi cine ţi-a dat ţie puterea aceasta, ca să le faci?

²⁹Ci Iisus le-a grăit: Vă voi întreba şi eu o vorbă; răspundeţi-mi şi vă voi spune pe urmă cu ce puteri lucrez acestea:

³⁰Botezul lui Ioan din ceruri a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-mi.

³¹Atunci ei chibzuiră între ei zicând: De vom zice: din cer – va întâmpina: Pentru ce, dar, n’aţi crezut în el?

³²Iar de vom zice: de la oameni – se temeau de popor, fiindcă toţi aveau despre Ioan credinţa că a fost într’a-devăr un proroc.

³³Deci au răspuns lui Iisus: Nu ştim. Atunci le-a zis şi Iisus: Nici eu nu vă spun vouă cu ce putere lucrez acestea.