Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 14 Bible Online

Marcu 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 14

¹După două zile era sărbătoarea Paştilor şi Azimile. Ci mai marii preoţilor şi Cărturarii căutau ce fel să pună mâna pe Iisus, prin vicleşug, ca să-l omoare.

²Dar ziceau: Nu în praznic, ca să nu fie gâlceava în popor.

³Iar fiind în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi spărgând vasul a vărsat mirul pe capul lui Iisus.

⁴Dar erau unii care erau mâhniţi în cugetul lor şi ziceau: Pentru ce s’a făcut acest prăpăd cu mirul?

⁵Căci putea să se vânză acest mir peste trei sute de dinari şi să se dea săracilor. Şi erau mânioşi pe femeie.

⁶Dar Iisus le-a zis: Daţi-i bună pace. Pentru ce îi faceţi supărare? Ce a făcut ea pentru mine este un lucru bun.

⁷Că pe săraci pururea îi aveţi cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, ci pe mine nu mă aveţi pururea.

⁸Ea ce avea de făcut a făcut: mai dinainte a apucat a unge trupul meu, spre înmormântare.

⁹Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va predica evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, întru pomenirea ei.

¹⁰Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s’a dus la mai marii preoţilor ca să-l vânză pe Iisus.

¹¹Şi auzind ei s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta cum să-l dea, la timp prielnic, pe Iisus în mâna lor.

¹²Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau mielul de Paşti, ucenicii lui l-au întrebat: Unde vrei să mergem să-ţi gătim, ca să mănânci Pastile?

¹³Atunci a trimis doi din ucenicii lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; luaţi-vă după el.

¹⁴Şi acolo unde va intra, spune-ţi stăpânului casei că învăţătorul zice: Unde este odaia de oaspeţi, unde să mănânc Paştile împreună cu ucenicii mei?

¹⁵Iar el vă va arăta o încăpere mare de sus, aşternută şi gătită. Acolo să pregătiţi pentru noi.

¹⁶Şi ucenicii au purces şi au venit în oraş şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Pastile.

¹⁷Iar când s’a înserat a venit cu cei doisprezece.

¹⁸Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus grăit-a: Adevăr grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va vinde.

¹⁹Atunci ei începură să se întristeze şi să-i zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? şi celălalt: Nu cumva sunt eu?

²⁰Ci el le-a răspuns zicând – Unul dintre cei doisprezece, care întinge acum cu mine, în blid.

²¹Fiul omului, într’adevăr, merge precum scris este despre el, dar vai de acel om prin care se vinde Fiul omului. Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut.

²²Şi mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu.

²³Şi luând paharul, mulţumind, l-a dat lor şi au băut dintr’însul toţi.

²⁴Şi a zis lor: Acesta este sângele meu, al legii celei nouă, carele pentru mulţi se varsă.

²⁵Adevăr grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.

²⁷Atunci Iisus le-a zis: Toţi vă veţi sminti întru mine, în noaptea aceasta, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile;

²⁸Ci după învierea mea, voi merge mai înainte de voi în Galileia.

²⁹Dar Petru grăi către Iisus: Chiar dacă toţi se vor sminti întru tine, totuşi eu nu.

³⁰Ci Iisus i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie că tu acum, în noaptea aceasta, mai înainte ca să cânte de două ori cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori.

³¹El însă spunea stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Şi tot aşa au zis cu toţii.

³²Apoi au venit la un loc împrejmuit al cărui nume este Ghetsemane şi acolo a zis către ucenicii săi: Şedeţi aici până ce mă voi ruga.

³³Şi a luat cu el pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se înspăimânte şi să se zbuciume.

³⁴Şi le-a zis lor: Prea întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneţi aici şi priveghiaţi.

³⁵Apoi mergând puţin mai înainte a căzut pe pământ şi se ruga că de este cu putinţă să treacă de la el ceasul acela.

³⁶Şi zicea: Abba (părinte), toate sunt ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la mine. Însă nu ce voiesc eu, dar ceea ce voieşti tu.

³⁷Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a grăit către Petru: Simone, dormi? N’ai avut tărie ca să veghezi un ceas?

³⁸Fiţi treji şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este nepregetător, dar trupul, neputincios.

³⁹Şi iarăşi s’a dus de s’a rugat, spunând aceleaşi vorbe.

⁴⁰Dar întorcându-se i-a găsit pe ei din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn şi nu ştiau ce să-i răspundă.

⁴¹Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Ajunge! A sosit ceasul. Iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴²Sculaţi-vă. Să mergem. Iată cel ce m’a vândut este aproape.

⁴³Şi degrabă, pe când el încă vorbea, se ivi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, şi cu el o ceată, cu săbii şi cu fuşti, de la mai marii preoţilor, de la Cărturari şi de la bătrâni.

⁴⁴Iar vânzătorul le-a fost dat un semn zicând: Pe care-l voi săruta, acela este. Puneţi mâna pe el şi duceţi-l cu bună pază.

⁴⁵Şi venind în clipa aceea şi apropiindu-se de el, zis-a lui: Rabi! Rabi! şi l-a sărutat.

⁴⁶Iar ceilalţi au pus mâna pe el şi l-au prins.

⁴⁷Unul din cei ce stăteau pe lângă el, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.

⁴⁸Şi Iisus luând cuvântul le-a vorbit: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu lănci, ca să mă prindeţi.

⁴⁹În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu m’aţi prins. Dar toate acestea sunt ca să se împlinească scripturile.

⁵⁰Atunci l-au lăsat şi au fugit toţi.

⁵¹Ci un tânăr mergea după Iisus, înfăşurat într’un talar de in, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.

⁵²El însă, lăsând talarul, le-a scăpat din mână gol.

⁵³Şi l-au dus pe Iisus la arhiereu şi s’au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor, cu bătrânii şi cu Cărturarii.

⁵⁴Iar Petru, de departe, se ţinea după Iisus, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc.

⁵⁵Mai marii preoţilor şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-l dea la moarte, dar nu găseau.

⁵⁶Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau.

⁵⁷Atunci s’au ridicat câţiva, care, mărturisind strâmb împotriva lui, au zis:

⁵⁸Noi l-am auzit zicând aşa: Dărâma-voi acest templu făcut de mână şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.

⁵⁹Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.

⁶⁰Atunci sculându-se în mijlocul lor, arhiereul l-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc împotriva ta aceştia?

⁶¹Ci el tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi l-a întrebat arhiereul şi i-a zis: Eşti tu Christosul, Fiul celui binecuvântat?

⁶²Atunci Iisus i-a răspuns: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul omului şezând de-a-dreapta puterii şi viind cu norii cerului.

⁶³Ci arhiereul sfâşiind veşmintele sale a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?

⁶⁴Aţi auzit cum a hulit. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi l-au osândit, judecându-l vinovat de moarte.

⁶⁵Atunci unii începură să scuipe asupra lui şi să-i acopere faţa şi dându-i pumni să-i spună: Proroceşte. Iar slugărimea l-a luat la bătaie cu palmele.

⁶⁶Pe când Petru era jos în curte, venit-a una din servitoarele arhiereului.

⁶⁷Şi văzându-l pe Petru, care se încălzea, s’a uitat bine la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.

⁶⁸El însă tăgădui, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi ieşi afară în curtea întâia. Atunci cântă cocoşul.

⁶⁹Dar fata îl văzu iarăşi şi începu să spună celor ce stăteau pe aproape că şi acesta este dintre ei.

⁷⁰Iar Petru tăgădui încă o dată. Însă peste puţin, cei ce stăteau acolo ziseră către Petru: Cu adevărat că eşti dintre ei; doar eşti galileian şi vorbirea ta este la fel.

⁷¹Atunci Petru începu să se blesteme şi să se jure că: Nu ştiu pe omul acesta de care ziceţi.

⁷²Şi numai decât cocoşul cântă a doua oară. Şi Petru îşi aduse aminte de cuvânt, cum îi zisese Iisus că: Mai nainte ca să cânte de două ori cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi gândindu-se a început să plângă.