Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 3 Bible Online

Marcu 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 3

¹Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om cu o mână uscată.

²Ci îl pândeau pe Iisus să vadă de-l tămădueşte Sâmbăta, ca să-i găsească vină.

³El grăeşte atunci celui care avea mâna uscată: Stai drept, aici în mijloc.

⁴Şi-i întrebă pe ei: Cuvine-se, Sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet ori a-l ucide? Dar ei tăceau.

⁵Ci de jur privindu-i cu mânie şi întristându-se de învârtoşarea inimii lor, rosti către om: întinde mâna ta. Şi o întinse, şi mâna lui se făcu la loc sănătoasă ca şi cealaltă.

⁶Iar ieşind Fariseu au făcut îndată sfat cu Irodianii, împotriva lui, ca să-l piarză.

⁷Iisus împreună cu ucenicii lui a plecat înspre mare şi mulţime de norod din Galileia şi din Iudeia l-a urmat,

⁸Din Ierusalim, din Idumeia, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare care, auzind câte făcea, venea la el.

⁹Şi de atâta gloată, le-a spus ucenicilor să fie pentru el o luntre la îndemână, ca să nu-l strâmtoreze,

¹⁰Fiindcă tămăduia pe mulţi, aşa că năvăleau asupra lui, să se atingă de el, toţi câţi aveau beteşuguri.

¹¹Iar duhurile cele necurate, când îl vedeau, cădeau înaintea lui, strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

¹²Ci el le certa mult ca să nu-l dea pe faţă.

¹³Apoi s’a suit în munte şi pe care a voit el i-a chemat la sine şi au venit.

¹⁴Şi-a făcut pe doisprezece să fie cu el şi să-i trimită să propovăduiască,

¹⁵Şi să aibă putere să vindece boalele şi să scoată afară pe demoni.

¹⁶Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, şi i-a pus numele Petru;

¹⁷Pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;

¹⁸Pe Andrei, pe Filip, pe Bartolomei, pe Matei, pe Toma, pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu, pe Simon Cananeul,

¹⁹Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel ce l-a vândut.

²⁰Când a venit acasă, mulţimea s’a grămădit din nou, aşa încât ei nu puteau nici pâine să mănânce.

²¹Şi auzind ai săi despre aceasta au ieşit ca să-l prindă, că ziceau: Nu-şi este în fire.

²²Iar Cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi cum că cu domnul demonilor scoate afară pe demoni.

²³Atunci i-a chemat la sine şi le-a vorbit în pilde: Cum poate Satana pe Satana să-l scoată afară?

²⁴Dacă o împărăţie se va dezbina întru sine, acea împărăţie nu poate să mai stea.

²⁵Şi dacă o casă se va dezbina întru sine, casa aceea nu poate să se ţie.

²⁶Şi dacă Satana s’a sculat însuşi asupra sa, atunci s’a dezbinat şi nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.

²⁷Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească sculele, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.

²⁸Adevăr grăiesc vouă că toate păcatele ierta-se-vor fiilor oamenilor şi hulele câte vor huli;

²⁹Dar cine va huli asupra Duhului Sfânt nu are iertăciune în veac, ci de păcat veşnic va fi vinovat.

³⁰Pentru că ziceau: Are duh necurat.

³¹Ci au venit muma lui şi fraţii lui şi stând afară au trimis la el ca să-l cheme.

³²Iar mulţimea şedea împrejurul lui. Şi i-au zis unii: Iată, mama ta şi fraţii tăi şi surorile tale sunt afară; te caută.

³³Atunci răspunzând lor le-a zis: Cine este mama mea şi fraţii mei?

³⁴Şi de jur privind pe cei ce şedeau în jurul lui, rosti: Iată mama mea şi fraţii mei.

³⁵Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele meu şi sora mea şi mama mea.