Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 6 Bible Online

Marcu 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 6

¹După ce a ieşit de acolo, s’a dus în oraşul său. iar ucenicii au mers după el.

²Şi când a fost ziua Sâmbetei a început să înveţe în sinagogă. Dar cei mai mulţi care ascultau stăteau miraţi şi ziceau: De unde la el toate acestea? Şi ce este înţelepciunea ce i s’a dat şi astfel de minuni care se fac prin mâinile lui?

³Au nu este acesta teslarul, fiul Măriei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosie şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi? Şi se sminteau întru el.

⁴Ci a zis Iisus către ei: Nu este proroc dispreţuit fără numai în patria sa şi între rudeniile sale şi în casa sa.

⁵Şi n’a putut acolo să facă nici o minune, afară doar că a tămăduit câţiva bolnavi, punându-şi mâinile peste ei.

⁶Şi se mira de necredinţa lor. Şi umbla prin satele dimprejur, învăţând.

⁷Apoi a chemat la sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

⁸Şi le-a poruncit ca să nu ia nimic cu ei pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la încingătoare.

⁹Dar să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

¹⁰Şi le-a grăit: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până când va fi să ieşiţi de acolo.

¹¹Şi dacă într’un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vor asculta cuvântul vostru, ieşind de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevăr grăiesc vouă: mai uşor le va fi Sodomiţilor şi Gomoriţilor, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.

¹²Deci ieşind ei au propovăduit tuturor ca să se pocăiască.

¹³Şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi.

¹⁴Şi a auzit şi stăpânitorul Irod, căci numele lui Iisus ajunsese în vileag, şi zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morţi şi de aceea puterile acestea lucrează întru el.

¹⁵Alţii însă ziceau că este Ilie şi iarăşi alţii că este un profet ca unul din profeţi.

¹⁶Dar auzind, Irod zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el s’a sculat din morţi.

¹⁷Căci el, Irod, a fost trimis de l-a prins pe Ioan, şi l-a legat şi l-a închis, din pricina Irodiadei, nevasta lui Filip, fratele său, fiindcă se însurase cu ea.

¹⁸Iar Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.

¹⁹De aceea Irodiada avea pică pe el şi voia să-l omoare, dar nu putea.

²⁰Că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat neprihănit şi sfânt, şi-l păstra. Şi când îl asculta sta mult pe gânduri şi era bucuros să-l asculte.

²¹Ci se ivi o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, făcu ospăţ boierilor săi şi căpitanilor săi şi celor dintâi din Galileia.

²²Atunci fiica Irodiadei intrând şi jucând plăcu lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar împăratul zise fetei: Cere de la mine orice voieşti şi îţi voi da.

²³Şi s’a jurat ei cu jurământ că: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din împărăţia mea.

²⁴Fata a ieşit şi a întrebat pe mama ei: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.

²⁵Atunci intrând cu degrabă la împăratul i-a cerut şi i-a zis: Voiesc ca numaidecât să-mi dai, în tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

²⁶Ci împăratul s’a întristat adânc, dar pentru jurământ şi pentru comeseni n’a voit să o nesocotească.

²⁷Şi trimiţând în acel ceas pe paznicul temniţei, împăratul porunci a-i aduce capul lui Ioan Botezătorul.

²⁸Şi ducându-se, a tăiat capul lui Ioan, în temniţă, l-a adus în tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.

²⁹Iar când ucenicii lui au aflat, au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.

³⁰Ci apostolii s’au adunat la Iisus şi i-au spus lui toate câte au făcut şi au învăţat.

³¹Atunci el le-a zis: Veniţi voi, deosebi, în loc singuratic şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau care veneau şi mulţi care se duceau şi nu mai aveau timp nici să mănânce.

³²Şi au plecat cu corabia spre un Ioc singuratic, deosebi.

³³Dar văzându-i că pleacă şi mulţi cunoscându-i, au alergat pe jos, de prin toate oraşele, încotro se duceau şi au sosit acolo înaintea lor.

³⁴Deci ieşind din corabie, Iisus văzu mulţimea de norod şi i se făcu milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor şi începu să-i înveţe temeinic.

³⁵Dar vremea făcându-se târzie, ucenicii lui s’au apropiat şi i-au zis: Locul e pustiu şi de acum târzie vremea;

³⁶Dă-le drumul să se ducă prin colibele şi prin satele dimprejur ca să-şi cumpere ce să mănânce.

³⁷Răspunzând el le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Atunci ei l-au întrebat: Să mergem să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?

³⁸El însă îi întrebă: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi. Şi după ce au văzut i-au spus: Cinci pâini şi doi peşti.

³⁹Atunci el le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în rânduri, ca la masă, pe iarbă verde.

⁴⁰Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci.

⁴¹Apoi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a căutat la cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte; asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit tuturor.

⁴²Şi au mâncat cu toţii şi s’au săturat.

⁴³Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pâine şi cu ce-a rămas din peşti.

⁴⁴Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵Apoi a zorit pe ucenici să intre în corabie şi să meargă înaintea lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce el va da drumul mulţimii.

⁴⁶Iar după ce s’a desfăcut de mulţime, s’a dus în munte ca să se roage.

⁴⁷Şi înserându-se, era corabia în mijlocul apelor, iar pe ţărm, el singur.

⁴⁸Şi i-a văzut cum se munceau vâslind, că vântul le era împotrivă, şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.

⁴⁹Dar ei, când l-au văzut umblând pe mare, li s’a părut că este o nălucă şi au ţipat.

⁵⁰Căci toţi l-au văzut şi s’au înfricoşat. Dar îndată el a vorbit cu ei şi le-a grăit: Fiţi cu inimă. Eu sunt; nu vă temeţi.

⁵¹Şi s’a suit la ei în corabie şi vântul s’a potolit. Şi foarte mult şi cu prisos erau uimiţi în cugetele lor;

⁵²Căci de la pâini nu pricepuseră nimic, deoarece inima lor era învârtoşată.

⁵³După ce au trecut marea, au venit în laturea Ghenisaretului şi au tras la ţărm.

⁵⁴Şi ieşind din corabie, au cunoscut numaidecât că este el.

⁵⁵Şi au cutreerat cu vestea tot ţinutul acela şi au început să-i aducă pe bolnavi cu tărgile, acolo unde auzeau că este.

⁵⁶Şi oriunde intra, în sate, sau în oraşe, sau în colibe, puneau la răspântii pe cei neputincioşi şi-l rugau să le îngăduiască să se atingă măcar de poala hainei sale. Şi câţi se atingeau de el se făceau sănătoşi.