Read Biblia Regele Carol II, 1939 Marcu 9 Bible Online

Marcu 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Marcu 9

¹Apoi a rostit către ei: Adevăr grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

²Iar după şase zile a luat Iisus cu sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într’un munte înalt, pe ei singuri deosebi, şi s’a schimbat la faţă înaintea lor.

³Şi veşmintele lui s’au făcut strălucitoare, prea albe ca omătul, cum nălbitor nu poate nălbi la fel, pe lume.

⁴Atunci li s’a arătat Ilie împreună cu Moise şi stăteau de vorbă cu Iisus.

⁵Şi începând Petru zis-a lui Iisus: Rabi, bine este nouă ca să fim aici; de aceea să facem trei colibe, ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una.

⁶Căci nu ştia ce să spună, fiindcă era plin de spaimă.

⁷Şi s’a făcut un nor care i-a învăluit, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este fiul meu cel iubit, pe acesta să-l ascultaţi.

⁸Dar, deodată, uitându-se împrejur n’au mai văzut pe nimeni, fără numai pe Iisus, singur cu ei.

⁹Şi pogorîndu-se ei din munte le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, fără numai când Fiul omului va învia din morţi.

¹⁰Iar ei au ţinut cuvântul întru sine, întrebându-se înde ei ce însemnează a învia din morţi?

¹¹Şi l-au întrebat pe el şi au zis: Pentru ce zic Fariseii şi Cărturarii că trebue să vină mai întâi Ilie?

¹²Atunci el le-a răspuns: Ilie cu adevărat, mai întâi venind, întocmeşte iarăşi toate, tot aşa cum este scris despre Fiul omului, ca să pătimească mult şi să fie socotit drept nimic.

¹³Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi au făcut cu el toate câte au voit, după cum scrie despre el.

¹⁴Când au venit jos la ucenici, au văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se cu ei.

¹⁵Iar toată acea mulţime, îndată ce l-a văzut, uimită şi bucuroasă, a alergat să i se închine.

¹⁶Ci Iisus a întrebat pe cărturari: ce pricină lămuriţi cu ei?

¹⁷Şi i-a răspuns lui unul din mulţime: Învăţătorule. am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.

¹⁸Şi ori unde-l apucă, îl zdrobeşte şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor tăi să-l scoată afară, dar n’au putut.

¹⁹Atunci el răspunzând lor a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la mine.

²⁰Şi l-au adus la el. Ci văzându-l pe Iisus, duhul numaidecât a zguduit pe copil şi căzând la pământ se zvârcolea şi spumega.

²¹Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie.

²²De multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Ci de poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi.

²³Iisus zise către el: De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios.

²⁴Atunci tatăl copilului a strigat cu lacrimi şi a zis: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

²⁵Iar Iisus văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc, ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el.

²⁶Atunci răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit afară, iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

²⁷Ci Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat, iar el s’a sculat în picioare.

²⁸Iar după ce a intrat în casă, ucenicii lui l-au întrebat, laoparte: Pentru ce noi n’am putut să-l izgonim?

²⁹El le-a zis: Acest soi de demoni cu nimic nu poate fi scos afară, fără numai cu rugăciune şi cu post.

³⁰Şi ieşind ei de acolo străbăteau Galileia, dar el nu voia să ştie nimeni.

³¹Căci învăţa pe ucenici săi şi le spunea că Fiul omului se va da în mâinile oamenilor şi-l vor omorî, iar după ce-l vor omorî, a treia zi va învia.

³²Dar ei nu înţelegeau cuvântul şi se temeau ca să-l întrebe.

³³Şi au venit în Capernaum, iar când a fost intrat în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi, pe drum?

³⁴Ei însă n’au răspuns nimic. fiindcă pe care se priciseră unul cu altul, cine dintre ei este mai mare.

³⁵Atunci Iisus şezând jos a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: De voieşte vre-unul să fie întâiul, va fi cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor.

³⁶Şi luând un copil l-a pus în mijlocul lor, l-a luat în braţe şi a rostit:

³⁷Oricine va primi în numele meu pe unul din aceşti copii pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte nu pe mine mă primeşte, dar pe cel ce m’a trimis pe mine.

³⁸Ci Ioan zise către el: Învăţătorule, am văzut pe unul izgonind demoni în numele tău, dar care nu mergea după noi şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.

³⁹Iisus însă răspunse: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând minuni în numele meu, să poată, degrabă după aceea, să mă vorbească de rău.

⁴⁰Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

⁴¹Iar oricine vă va da să beţi fie şi un pahar de apă, în numele meu, fiindcă sunteţi ai lui Christos, adevăr grăiesc vouă că nu-şi va pierde răsplata sa.

⁴²Cine însă va fi sminteală unuia din aceştia micii, care cred întru mine, mai bine ar fi pentru el să-i atârne cineva de gât o piatră de moară şi să-l arunce în mare.

⁴³Şi de te sminteşte mâna ta, taie-o, că mai bine îţi este ţie ciung să intri în viaţă, de cât amândouă mâinile având să te duci în Gheena, în focul cel nestins,

⁴⁴Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁵Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie şchiop să intri în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în Gheena, în focul cel nestins,

⁴⁶Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁷Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi să intri în împărăţia lui Dumnezeu, decât având amândoi ochii să fii zvârlit în Gheena focului,

⁴⁸Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹Căci orişicare se va săra cu foc, după cum orice jertfă se va săra cu sare.

⁵⁰Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde sărătura, cu ce veţi mai drege-o? Aveţi sare întru voi şi fiţi în pace unii cu alţii.