Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 1 Bible Online

Luca 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 1

¹De vreme ce mulţi au încercat să întocmească o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,

²Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,

³Am găsit şi eu cu cale, prea bunule Teofile, după ce, de la obârşie, am urmărit toate cu deamăruntul, să ţi le scriu cu bună rânduiala,

⁴Ca să te încredinţezi desăvârşit despre temeinicia învăţăturilor ce ai primit.

⁵Fost-a în zilele lui Irod împăratul Iudeii un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

⁶Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană întru toate poruncile şi rânduielile Domnului.

⁷Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

⁸Şi pe când Zaharia săvârşea înaintea lui Dumnezeu cele preoţeşti, în rândul cetei sale,

⁹A ieşit la sorţi după datina preoţiei, ca să intre să tămâieze în templul Domnului.

¹⁰Iar toată mulţimea norodului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.

¹¹Atunci lui Zaharia i se arătă îngerul Domnului, stând de-a-dreapta altarului tămâierii.

¹²Ci văzându-l, Zaharia se turbură şi-l cuprinse frica.

¹³Dar îngerul zise către el: Nu te teme, Zaharie, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fecior, pe care-l vei numi Ioan.

¹⁴Bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea copilului bucura-se-vor mulţi.

¹⁵Căci va fi mare în faţa Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi chiar din pântecele mamei sale va fi plin de Duhul Sfânt.

¹⁶Şi pe mulţi din fii lui Israil îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

¹⁷El va merge înaintea Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei răzvrătiţi la înţelepciunea drepţilor, întocmind Domnului un popor pregătit.

¹⁸Atunci Zaharia vorbi către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în vârstă.

¹⁹Ci îngerul răspunzând îi zise: Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine, binevestindu-ţi ţie acestea.

²⁰Deci iată vei fi mut, neputând să vorbeşti, până în ziua când vor fi acestea, pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

²¹Iar poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârziază în templu.

²²Şi ieşind, nu putea să vorbească. Atunci ei cunoscură că a văzut în templu o arătare. Ci le făcea numai semne şi rămase mut.

²³Şi după ce s’a împlinit vremea slujbei lui la templu, s’a dus în casa sa.

²⁴Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a rămas grea şi cinci luni a ţinut taină, căci zicea:

²⁵Aşa mi-a făcut mie Domnul, în zilele când i-a fost aminte să ridice dintre oameni ocara mea.

²⁶Iar în a şasea lună, îngerul Gavriil trimis fu de Dumnezeu, într’un oraş din Galileia, numit Nazaret,

²⁷Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Măria.

²⁸Şi intrând îngerul la ea a grăit: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar. Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

²⁹Ci ea, văzându-l, s’a turburat de cuvântul lui şi cugeta în sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta.

³⁰Dar îngerul îi zise: Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

³¹Şi iată vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu şi vei chema numele lui Iisus.

³²Acesta va fi mare şi fiul Celui preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul părintelui său David.

³³Şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit.

³⁴Atunci Maria zise către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

³⁵Ci îngerul răspunzând grăi: Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui preaînalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema.

³⁶Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fecior la bătrâneţe, şi luna aceasta este luna a şasea, pentru ea, cea zisă stearpă.

³⁷Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

³⁸Zis-a atunci Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul plecat-a de la ea.

³⁹Şi în acele zile sculându-se Maria s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’un oraş al seminţiei lui Iuda.

⁴⁰Şi a intrat în casa lui Zaharia şi s’a închinat Elisabetei.

⁴¹Iar când a auzit Elisabeta urarea Mariei, pruncul a săltat în sânul ei şi Elisabeta s’a umplut de Duhul Sfânt,

⁴²Şi cu glas puternic a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³Şi de unde mie aceasta ca să vie la mine Maica Domnului meu?

⁴⁴Că iată, cum ajunse la urechile mele glasul urării tale, pruncul a săltat de bucurie, în sânul meu.

⁴⁵Şi fericită este care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul.

⁴⁶Atunci grăi Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul,

⁴⁷Şi s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

⁴⁸Căci a căutat spre smerenia roabei sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

⁴⁹Că mi-a făcut mie mărire cel puternic şi sfânt este numele lui.

⁵⁰Şi mila lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de el.

⁵¹Făcut-a lucruri tari cu braţul lui; risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

⁵²Răsturnat-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi.

⁵³Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi a scos afară, deşerţi, pe cei bogaţi.

⁵⁴A sprijinit pe Israil, robul Bău, şi şi-a adus aminte de îndurările sale,

⁵⁵Faţă de Avraam şi de seminţia lui, în veacul veacului, după cum a vorbit către părinţii noştri.

⁵⁶Şi a rămas Măria cu Elisabeta ca la trei luni; apoi s’a înapoiat – la casa ei.

⁵⁷Iar Elisabetei împlinindu-i-se vremea ca să nască, a născut un fecior.

⁵⁸Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila lui faţă de ea şi se bucurau împreună cu Elisabeta.

⁵⁹Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi voiau să-i zică Zaharia, după numele tatălui său.

⁶⁰Atunci mama pruncului luând cuvântul a zis: Nicidecum! Ci se va chema Ioan.

⁶¹Dar zis-au către ea: Nimeni din rudeniile tale nu se numeşte aşa.

⁶²Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea să-i fie numele.

⁶³Atunci el cerând o tăbliţă scrise astfel: Ioan este numele lui. Şi toţi se mirară.

⁶⁴Dar în aceeaşi clipă, gura lui se deschise şi limba lui se deslegă şi începu să vorbească, binecuvântând pe Dumnezeu.

⁶⁵Şi frica îi cuprinse pe toţi care locuiau în jurul lor; iar în tot ţinutul muntos al Iudeii aceste întâmplări treceau din gură în gură.

⁶⁶Şi toţi câţi le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci într’adevăr mâna Domnului era cu el.

⁶⁷Iar Zaharia, tatăl lui, plin fiind de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:

⁶⁸Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului său,

⁶⁹Şi ne-a ridicat corn de mântuire, în casa lui David, robul său.

⁷⁰Precum a grăit prin gura sfinţilor săi proroci din vechime,

⁷¹Ca să ne mântuiască de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi,

⁷²Şi să-şi facă milă cu părinţii noştri, aducându-şi aminte de legământul său cel sfânt:

⁷³De jurământul pe care l-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dăruiască nouă.

⁷⁴Ca, izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să slujim fără frică,

⁷⁵Înaintea feţei sale, întru sfinţenie şi întru dreptate, în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile lui,

⁷⁷Să dai poporului său cunoştinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor,

⁷⁸Din îndurările şi din milostivirea Dumnezeului nostru, întru care ne-a cercetat pe noi, de sus, soarele ce răsare,

⁷⁹Luminând pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi îndreptând picioarele noastre pe calea păcii.

⁸⁰Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israil.