Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 10 Bible Online

Luca 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 10

¹După acestea, Domnul a rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis, câte doi, înaintea feţei sale, în fiecare târg şi loc, unde însuşi avea să vie.

²Şi a vorbit către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi-vă deci, Domnului secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.

³Mergeţi; iată eu vă trimit pe voi ca nişte miei, în mijlocul lupilor.

⁴Nu purtaţi pungă cu bani, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui, pe cale, bineţe să nu-i daţi.

⁵Iar în orice casă veţi intra, mai întâi spuneţi: Pace casei acesteia!

⁶Şi de va fi acolo fiul păcii, odihni-va pacea voastră asupra lui; iar de nu, se va întoarce către voi.

⁷Şi în aceeaşi casă să rămâneţi, mâncând şi bând ce au ei acolo, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.

⁸Când intraţi într’un oraş şi vă primesc, mâncaţi cele ce vă pun înainte.

⁹Tămăduiţi pe bolnavi şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁰Iar când aţi intrat într’un oraş şi nu vă primesc pe voi, atunci ieşiţi în uliţele lui şi ziceţi:

¹¹Şi pulberea oare s’a lipit, din oraşul vostru, de picioarele noastre, o ştergem să rămână la voi! Dar aceasta să ştiţi, că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.

¹²Ci vă spun că, în ziua aceea, mai uşor va fi Sodomei, decât acelui oraş.

¹³Vai ţie, Chorazine! Vai ţie, Betsaido! Căci, dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.

¹⁴Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi, la judecată, decât vouă.

¹⁵Şi tu, Capernaume, nu te-ai înălţat oare până la cer? Până la iad vei fi împins în jos!

¹⁶Cine ascultă de voi, de mine ascultă, şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe mine mă nesocoteşte; iar cel ce mă nesocoteşte pe mine, nesocoteşte pe cel ce m’a trimis pe mine.

¹⁷Iară cei şaptezeci s’au înapoiat cu bucurie şi i-au spus: Doamne, şi demonii ni se supun întru numele tău.

¹⁸Atunci Iisus le-a răspuns: Privit-am pe Satana căzând, ca din ceruri fulgerul.

¹⁹Iată, datu-v’am vouă putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va aduce vătămare.

²⁰Dar nu vă bucuraţi de aceasta că duhurile se pleacă vouă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.

²¹În ora aceea Iisus a tresăltat de bucurie, întru Duhul Sfânt, şi a rostit: Mulţumescu-ţi ţie, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit copiilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea ta, bunăvoinţa ta.

²²Şi întorcându-se către ucenici grăit-a: Toate-mi sunt mie date de către Tatăl meu, şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul fără numai Tatăl şi cine este Tatăl fără numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i dezvăluiască.

²³Apoi iarăşi s’a întors către ucenici, deoparte, şi a mai zis: Fericiţi sunt ochii care văd ce vedeţi voi!

²⁴Că zic vouă: mulţi proroci şi împăraţi au voit să vază ceea ce voi vedeţi, dar n’au văzut, şi să auză ceea ce auziţi, dar n’au auzit.

²⁵Ci, iată, un învăţător al legii ispitind pe Iisus, s’a sculat şi a zis: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

²⁶Iisus grăit-a către el: Ce este scris în lege? Cum citeşti?

²⁷Iar el răspunzând a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele ca însuţi pe tine.

²⁸Atunci Iisus i-a spus: Drept ai răspuns. Fă aceasta şi vei fi viu.

²⁹Dar el voind să se îndrepteze pe sine însuşi, zis-a către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

³⁰Dând răspuns, Iisus vorbit-a: Un om mergea devale, de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

³¹Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar văzând a trecut pe alăturea.

³²Tot aşa şi un levit, ivindu-se pe acolo, a venit, a văzut şi a trecut pe alăturea.

³³Un Samaritean care călătorea, însă, sosind în dreptul lui şi văzându-l, i s’a făcut milă de el,

³⁴Şi a venit la el, i-a legat rănile turnând pe ele untdelemn şi vin, şi punându-l pe dobitocul său l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă.

³⁵Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el, şi ce vei mai cheltui, eu când mă voi întoarce, îţi voi da înapoi.

³⁶Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui ce a fost căzut între tâlhari?

³⁷El răspunse: Cel care a avut milă de el. Atunci Iisus i-a zis: Du-te si fă şi tu la fel.

³⁸S’a întâmplat, apoi, pe când mergeau ei, că Iisus a intrat într’un sat, iar o femeie cu numele Marta l-a primit în casa ei.

³⁹Şi aceasta avea o soră oe se numea Maria, care, stând jos lângă picioarele Domnului, asculta cuvântul lui.

⁴⁰Marta însă era împovărată de multă slujbă. Deci, stând locului, a grăit: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m’a lăsat singură să slujesc? Ci spune-i ca să-mi ajute.

⁴¹Dar Domnul răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te grijeşti şi spre multe te sileşti.

⁴²Ci un lucru trebueşte. Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.