Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 11 Bible Online

Luca 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 11

¹Odată, fiind Iisus într’un loc şi rugându-se, când a încetat, unul dintre ucenicii lui i-a spus: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.

²Atunci Iisus le-a grăit: Când vă rugaţi să ziceţi: Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău. Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

³Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă în fiecare zi.

⁴Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm oricui ce ne e dator. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

⁵Apoi a zis către ei: Cine dintre voi, dacă va avea un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va spune: Prietene, împrumută-mă cu trei pâini,

⁶Că a venit din cale un prieten la mine şi n’am ce să-i pun înainte, –

⁷Iar cel dinlăuntru să răspundă: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau.

⁸Zic vouă: chiar când nu s’ar scula să-i dea fiindcă îi este prieten, pentru cutezanţa lui se va scula şi-i va da cât are trebuinţă.

⁹Drept aceea, grăiesc vouă: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.

¹⁰Că oricine cere ia; şi cine caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide.

¹¹Cine dintre voi, tată fiind, dacă îi va cere fiul pâine, oare piatră îi va da? Sau peşte dacă va cere, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?

¹²Sau un ou dacă-i va cere, scorpie îi va da lui?

¹³Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi fiilor voştri lucruri bune, cu cât mai vârtos Tatăl vostru cel din ceruri da-va Duhul Sfânt acelor care cer.

¹⁴În vremea aceea, a scos afară un demon care era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a prins să vorbească, iar mulţimile s’au minunat.

¹⁵Unii însă dintre ei ziceau: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, dă afară pe demoni.

¹⁶Iar alţii, ispitindu-l, cereau de la el să le dea semn din cer.

¹⁷Dar el, ştiind gândurile lor, le-a zis: Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă peste casă se răstoarnă.

¹⁸Şi dacă Satan s’a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? fiindcă spuneţi că eu izgonesc pe demoni cu Beelzebul.

¹⁹Iar dacă eu îl izgonesc cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi izgonesc? De aceea, ei vă vor fi judecători.

²⁰Dacă însă eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot afară pe demoni, atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

²¹Când un om tare şi într’armat păzeşte curtea lui, avuţiile lui stau în bună pace.

²²Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele, în care se bizuise, iar prada ridicată de la el o împarte.

²³Cel ce nu este cu mine împotriva mea este; şi cel ce nu strânge cu mine risipeşte.

²⁴Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri sterpe, căutându-şi odihnă, dar negăsind îşi zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.

²⁵Şi venind, o află măturată şi împodobită.

²⁶Atnnci, se duce şi ia cu sine alte şapte spirite mai rele de cât el şi intrând îşi face aici sălaş, şi starea acelui om ajunge, acum în urmă, mai rea ca la începnt.

²⁷Iar când vorbea Iisus acestea, o femeie din mulţime ridicându-şi glasul i-a grăit: Fericit este pântecele care te-a purtat şi fericiţi sânii pe care i-ai supt!

²⁸Ci el răspuns-a: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

²⁹În vremea aceea, grămădindu-se mulţimile norodului, Iisus a început să le vorbească: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, fără numai semnul prorocului lona.

³⁰Căci precum a fost lona semn Ninivitenilor, tot aşa şi Fiul omului va fi semn acestui neam.

³¹Împărăteasa de la miază-zi ridica-se-va la judecată cu oamenii acestui veac şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, mai mult decât Solomon este aici.

³²Bărbaţii din Ninive scula-se-vor la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s’au pocăit cu propovedania lui lona, şi iată, mai mult decât lona este aici.

³³Nimeni aprinzând făclie nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vază lumina ei.

³⁴Luminătorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este în lumină; dar când ochiul tău este rău, atunci şi trupul tău e plin de întuneric.

³⁵Ia seama deci, ca lumina dintru tine să nu fie întuneric.

³⁶Aşa dar, dacă tot trupul tău e luminat neavând nici o lăture întunecoasă, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează lampa, cu razele ei.

³⁷Pe când Iisus ţinea acest cuvânt, un Fariseu l-a rugat să prânzească la el; deci, intrând în casa lui, a şezut la masă.

³⁸Ci Fariseul s’a mirat văzând că Iisus nu s’a spălat întâi, până a nu sta la masă.

³⁹Atunci Domnul zi-sa către el: Acum, voi Fariseilor, curăţiţi partea dinafară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de hrăpire şi de viclenie.

⁴⁰Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea dinafară n’a făcut şi partea dinlăuntru?

⁴¹Curăţiţi deci cele dinlăuntru şi, iată, toate vă sunt curate vouă.

⁴²Dar vai vouă, Fariseilor, că daţi zeciuiala din izmă şi din untariţă şi din orice legume şi lăsaţi laoparte dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu; pe acestea se cădea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³Vai vouă, Fariseilor, că vă place să staţi în băncile dintâi în sinagoge şi să vi se închine lumea în târguri!

⁴⁴Vai vouă, Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că sunteţi ca mormintele ce nu se cunosc şi oamenii care umblă peste ele nu le ştiu!

⁴⁵Atunci unul dintre învăţătorii legii, luând cuvântul, lui i-a zis: Învăţătorule, cu vorbele acestea ne faci de ocară şi pe noi.

⁴⁶EI a rostit: Vai şi vouă, învăţătorilor de lege, că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu le atingeţi nici cu unul din degetele voastre!

⁴⁷Vai vouă, că zidiţi mormintele prorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis!

⁴⁸Aşa dar mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au omorît, iar voi le clădiţi mormintele.

⁴⁹De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Trimite-voi la ei proroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni;

⁵⁰Ca să se ceară, de la neamul acesta, sângele, tuturor prorocilor care s’a vărsat de când s’a întemeiat lumea:

⁵¹De la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevăr vă spun, se va cere de la neamul acesta.

⁵²Vai vouă, învăţătorilor de lege! că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n’aţi intrat, iar pe cei ce au vrut să intre i-aţi oprit.

⁵³Iar după ce a ieşit Iisus de acolo, Cărturarii şi Faiiseii au început să-l strâmtoreze cu îndârjire şi să-l silească să vorbească despre multe,

⁵⁴Pândindu-l şi căutând să prindă ceva din gura lui, ca să-i găsească vină.