Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 12 Bible Online

Luca 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 12

¹În vremea aceea, adunându-se zecimi de mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească mai întâi către ucenicii săi: Feriţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

²Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu vină la ştiinţa tuturor.

³Drept aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină şi ceea ce aţi grăit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.

⁴Ci vă spun vouă, prietenilor mei, nu vă temeţi de cei ce omoară trupul şi după aceasta n’au ce să mai facă.

⁵Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în Gheena; da, vă zic, temeţi-vă de acesta.

⁶Nu se vând oare cinci vrăbii la doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată, înaintea lui Dumnezeu.

⁷Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

⁸Zic vouă: oricine va mărturisi pentru mine, înaintea oamenilor, şi Fiul omului va mărturisi pentru el, înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

⁹Iar cel ce se va lepăda de mine în faţa oamenilor, lepădat va fi în faţa îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰Oricine va spune vre-un cuvânt împotriva Fiului omului i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta.

¹¹Iar când vă vor duce la sinagogi şi la dregători şi la stăpânitori, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi cuvânta.

¹²Pentru că Sfântul Duh vă va învăţa, chiar în ceasul acela, ce trebue să spuneţi.

¹³Atunci, cineva din mulţime a grăit către Iisus: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.

¹⁴Ci el răspuns-a lui: Omule, cine m’a pus pe mine judecător sau împărţitor peste voi?

¹⁵Apoi a zis către ei: Luaţi aminte şi vă păziţi de orice poftă de avere, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul ce-l are din avuţiile sale.

¹⁶Şi le-a spus lor această pildă: Unui om bogat i-a rodit moşia cu belşug.

¹⁷Ci el cugeta în sine şi zicea: Ce voi face, că n’am unde să adun roadele mele?

¹⁸Dar şi-a zis: Aceasta voi face: Dărâma-voi jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele;

¹⁹Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi, puse spre mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

²⁰Dumnezeu însă i-a rostit: Nebune, întru această noapte, cere-vor de la tine sufletul tău! Şi cele ce ai pregătit ale cui vor mai fi?

²¹Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi, iar pentru Dumnezeu nu se înavuţeşte.

²²Apoi a vorbit către ucenicii săi: Drept aceea zic vouă, nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.

²³Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea.

²⁴Uitaţi-vă la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n’au celar, nici grânar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

²⁵Şi cine dintre voi oricât şi-ar pune mintea, poate să adaoge la statul lui un cot.

²⁶Deci, dacă nu puteţi să faceţi nici ce este prea puţin, de celelalte de ce vă îngrijiţi?

²⁷Priviţi la crini cum cresc: nici nu torc, nici nu ţes. Totuşi zic vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu se înveşmânta ca unul dintre ei.

²⁸Şi atunci, dacă iarba, care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor!

²⁹Şi voi, deci, nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu fiţi cu grija în inimă.

³⁰Căci după toate acestea se străduiesc păgânii acestei lumi. Ci Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele.

³¹Aşa dar căutaţi împărăţia lui şi toate acestea se vor adăoga vouă.

³²Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru bine a voit să vă dea vouă împărăţia.

³³Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesleită în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu strică;

³⁴Fiindcă unde este comoara voastră, acolo fi-va şi inima voastră.

³⁵Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.

³⁶Fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe domnul lor, când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă.

³⁷Fericiţi acei servitori, pe care, la venirea lui, stăpânul îi va afla veghind. Adevăr grăiesc vouă că se va încinge şi-i va pune la masă şi venind lângă ei îi va sluji.

³⁸Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt acei servitori de-i va găsi aşa.

³⁹Aceea cunoaşteţi prea bine că, de ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghia şi n’ar lăsa să i se spargă casa.

⁴⁰Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul omului vine.

⁴¹Atunci Petru l-a întrebat: Doamne, către noi zici pilda aceasta, sau către toţi?

⁴²Răspuns-a Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept, pe care stăpânul îl va pune peste slugărimea sa, ca să le dea tainul, la timpul cuvenit?

⁴³Fericit este robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

⁴⁴Adevărat vă spun că îl va pune iconom peste toată avuţia sa.

⁴⁵Dacă însă acel rob va zice întru sine: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe robi şi pe roabe, să mănânce să bea şi să se îmbete,

⁴⁶Veni-va domnul acelui rob în ziua când el nu se aşteaptă şi în ceasul oând el nu ştie şi-i va tăia capul, iar partea lui va pune-o cu cei necredincioşi.

⁴⁷Acel rob care a ştiut voia stăpânului şi nu s’a pregătit, nici n’a făcut după voinţa lui, va fi cumplit bătut.

⁴⁸Dar cel ce n’a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătut mai puţin. Căci mult i se va cere oricui i s’a dat mult şi de la cine au încredinţat întru belşug vor cere cu prisos.

⁴⁹Foc venit-am ca să zvârlu pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins!

⁵⁰Dar am un botez, ca să fiu botezat, şi câtă nerăbdare ara până ce se va îndeplini!

⁵¹Socotiţi că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

⁵²Căci de acum înainte cinci dezbinaţi vor fi într’o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

⁵³Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva norei sale şi nora împotriva soacrei.

⁵⁴A vorbit apoi şi către gloate: Când vedeţi un nor, ridicându-se dinspre apus, numaidecât spuneţi că vine ploaie mare şi aşa este.

⁵⁵Iar când vedeţi că suflă vântul cel dela miază-zi, atunci ziceţi: va fi zăpuşală, şi aşa este.

⁵⁶Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o tâlcuiţi, dar ceasul acesta cum de nu-l înţelegeţi?

⁵⁷De ce dar, de la voi înşivă, nu judecaţi ce este drept?

⁵⁸Ci când mergi cu pârîşul tău la dregător, nevoieşte-te pe cale să te izbăveşti de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă.

⁵⁹Zic ţie: nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti şi paraua cea mai de pe urmă.