Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 13 Bible Online

Luca 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 13

¹În vremea aceea, erau câţiva acolo care dădură de ştire lui Iisus despre acei Galileieni al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor.

²Atunci el răspunzând le-a zis: Credeţi oare că aceşti Galileieni, fiindcă au păţit aceasta, au fost ei mai păcătoşi decât toţi Galileienii?

³Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

⁴Sau acei optsprezece inşi, peste care s’a surpat turnul în Siloara şi i-a omorît, gândiţi oare că au fost ei mai greşiţi decât toţi locuitorii din Ierusalim?

⁵Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

⁶Apoi le-a spus această parabolă: Un om avea un smochin, sădit în via lui, şi a venit să caute rod în el, dar n’a găsit.

⁷Şi a zis către vier: Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce mai cuprinde pământul în zadar?

⁸Ci răspunzând vierul i-a grăit: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voiu pune gunoi.

⁹Şi de va rodi în viitor, bine; iar de nu, atunci îl voi tăia.

¹⁰Odată, în zi de Sâmbătă, Iisus învăţa într’o sinagogă.

¹¹Şi iată, o femeie care avea de optsprezece ani un duh de slăbiciune şi era gârbovă şi nu putea să se ţină dreaptă, cu nici un preţ.

¹²Ci văzând-o Iisus, a chemat-o la sine şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.

¹³Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi îndată s’a îndreptat şi a început să mărească pe Dumnezeu.

¹⁴Atunci, mai marele sinagogii, mâniindu-se foarte că Iisus a tămăduit Sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit mulţimii: Şase zile sunt întru care se cuvine a lucra; venind deci întru acestea, face-ţi-vă sănătoşi, dar nu în ziua Sâmbetei!

¹⁵Ci Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare în ziua Sâmbetei, boul lui sau asinul, de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?

¹⁶Iar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea oare să fie dezlegată de legătura ei, în ziua Sâmbetei?

¹⁷La atari cuvinte ale lui, toţi protivnicii lui se simţeau ruşinaţi, iar norodul întreg se bucura de toate faptele măreţe, săvârşite de el.

¹⁸Apoi zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce voi asemăna-o?

¹⁹Asemenea este grăuntelui de muştar pe care luându-l omul l-a semănat în grădina sa, şi a crescut şi s’a făcut copac, iar păsările cerului s’au sălăşluit în ramurile lui.

²⁰Zicea iarăşi: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?

²¹Asemenea este cu aluatul pe care luându-l femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit tot.

²²Şi mergea Iisus, din oraş în oraş şi din sat în sat, învăţând şi ţinând drumul spre Ierusalim.

²³Iar cineva l-a întrebat: Doamne, puţini sunt oare cei ce se mântuesc? Ci el zis-a către ei:

²⁴Străduiţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor izbuti.

²⁵O dată ce stăpânul casei s’a ridicat şi a închis uşa, veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă şi să ziceţi: Doamne, Doamne, deschide-ne! Dar el răspunzând vă va grăi: Nu vă ştiu pe voi de unde sunteţi.

²⁶Atunci voi veţi prinde a zice: Mâncat-am în faţa ta şi am băut, şi în uliţele noastre ai propovăduit.

²⁷El însă va rosti: Vă spun, nu vă ştiu pe voi de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine, voi toţi lucrători ai nedreptăţii.

²⁸Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi prorocii în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.

²⁹Şi veni-vor de la răsărit şi de la apus, de la miază-noapte şi de la miază-zi şi vor şedea la masă întru împărăţia lui Dumnezeu.

³⁰Că iată sunt codaşi care vor fi în frunte şi sunt fruntaşi care vor fi la coadă.

³¹În ceasul acela, au venit la el unii din Farisei şi i-au zis: Ieşi şi te du de aici, că Irod vrea să te ucidă.

³²El le-a răspuns: Duceţi-vă şi spuneţi vulpii acesteia: Iată izgonesc demoni şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi sfârşesc.

³³Însă şi azi şi mâine şi în ziua următoare trebue să călătoresc, fiindcă nu este cu putinţă să piară proroc afară din Ierusalim.

³⁴Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori voit-am să adun pe fiii tăi, cum adună găina puii săi sub aripi, dar n’aţi voit!

³⁵Iată vi se lasă casa voastră pustie, că, adevăr grăiesc vouă, nu mă veţi mai vedea până ce va veni vremea ca să ziceţi: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!