Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 17 Bible Online

Luca 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 17

¹Zis-a Iisus către ucenicii săi: Nu se poate să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de acela prin care ele vin!

²Mai de folos i-ar fi dacă cineva i-ar pune de gât o piatră de moară şi l-ar prăbuşi în mare, decât să smintească pe unul din aceştia micii.

³Luaţi aminte de voi înşivă. De va greşi fratele tău, dojeneşte-l, şi dacă se va pocăi, iartă-l.

⁴Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori, într’o zi, şi de şapte ori se va întoarce către tine zicând: Rău îmi pare, – tu să-l ierţi.

⁵Atunci apostolii grăit-au către Domnul: Dă-ne mai multă credinţă.

⁶Iar Domnul a răspuns: De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi v’ar asculta.

⁷Cine dintre voi, dacă are o slugă, la arat, ori la păscut oile, îi va zice, când vine acasă de la câmp: Treci degrabă şi şezi la masă?

⁸Oare nu-i va zice: Găteşte ca să cinez şi încinge-te şi serveşte-mă până ce voi mânca şi voi bea şi după aceea mănâncă şi bea şi tu?

⁹Nu cumva are să mulţumească slugii pentru că a făcut ce i s’a poruncit? Socotesc că nu.

¹⁰Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem! Ce eram datori să facem am făcut.

¹¹Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,

¹²Intrând într’un sat l-au întâmpinat zece leproşi, care se ţineau departe,

¹³Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi!

¹⁴Ci văzându-i, el le-a spus: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar pe când ei se duceau s’au curăţit de lepră.

¹⁵Iar unul dintre ei, văzând că s’a vindecat, s’a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu.

¹⁶Şi a căzut la picioarele lui Iisus, cu faţa la pământ şi i-a mulţumit. Iar el era Samaritean.

¹⁷Răspunzând atunci Iisus a zis: Au nu zece s’au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?

¹⁸Nu s’a găsit să se întoarcă, să dea mărire lui Dumnezeu, decât numai acesta de neam strein?

¹⁹Apoi a rostit: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

²⁰Odată, Iisus fiind întrebat de Farisei: când vine împărăţia lui Dumnezeu? le-a răspuns, zicând: împărăţia lui Dumnezeu nu vine pe văzutele.

²¹Şi nici nu vor spune: Iată-o aici sau dincolo. Fiindcă, iată, împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.

²²Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului şi nu veţi vedea.

²³Şi vă vor spune vouă: Iată acolo este, iată aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.

²⁴Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr’o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi Fiul omului, în ziua lui.

²⁵Dar mai întâi el trebuie să sufere mult şi să fie lepădat de neamul acesta.

²⁶Şi ce fel a fost în zilele lui Noe, astfel va fi în zilele Fiului omului:

²⁷Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

²⁸Aşijderea precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, târguiau, vindeau, sădeau şi clădeau.

²⁹Iar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, plouat-a din cer foc şi pucioasă şi i-a prăpădit pe toţi.

³⁰În acelaşi chip va fi ziua în care este să se arate Fiul omului.

³¹În ziua aceea, cine va fi pe podina acoperişului, iar odoarele lui în casă, să nu se coboare înlăuntru ca să le ia; deasemenea cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt.

³²Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.

³³Cine va căuta să mântuiască viaţa sa va pierde-o; iar cine va pierde-o va păstra-o vie.

³⁴Zic vouă: în noaptea aceea vor fi doi într’un pat; unul se va lua şi altul se va lăsa.

³⁵Două vor râşni împreună; una se va lua şi alta se va lăsa.

³⁶Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa.

³⁷Atunci, luând cuvântul, i-au zis lui: Unde, Doamne? Ci el răspuns-a lor: Unde este stârvul, acolo aduna-se-vor şi vulturii.