Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 2 Bible Online

Luca 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 2

¹În zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie toată lumea.

²Această înscriere s’a făcut mai nainte de cât aceea făcută pe când Quirinius era cârmuitorul Siriei.

³Deci, toţi mergeau să se înscrie, fiecare în cetatea sa de obârşie.

⁴Atunci s’a suit şi Iosif din Galileia, din oraşul Nazaret, în Iudeia, la oraşul lui David, care se numeşte Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David,

⁵Ca să se înscrie împreună cu Măria, cea logodită lui, şi care era grea.

⁶Dar pe când ei erau în Betleem s’au împlinit zilele ca ea să nască.

⁷Şi a născut pe fiul ei cel întâi născut şi l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de popas.

⁸Iar în partea locului erau păstori, care, mâind pe câmp, ţineau strajă, noaptea, lângă turmele lor.

⁹Şi iată că îngerul Domnului a stătut lângă ei şi mărirea Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei s’au înfricoşat cu frică mare.

¹⁰Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul;

¹¹Că, în oraşul lui David, astăzi vouă s’a născut un Mântuitor, oare este Christos, Domnul.

¹²Şi acesta este semnul ce vă dau: veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.

¹³Şi deodată s’a făcut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁴Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni binevoire!

¹⁵Iar după ce îngerii s’au depărtat de la ei, la cer, păstorii vorbiră unu către alţii: Să mergem dar, până la Betleem, să vedem lucrul acesta ce s’a făcut şi pe care Domnul ne-a dat să-l cunoaştem.

¹⁶Şi grăbindu-se au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe prunc, culcat în iesle.

¹⁷Iar după ce l-au văzut, au destăinuit cuvântul grăit lor despre acest copil.

¹⁸Şi toţi câţi auzeau se mirau de întâmplarea pe care le-o spuneau păstorii.

¹⁹Ci Maria păstra toate aceste lucruri şi le cumpănea în inima ei.

²⁰Apoi păstorii s’au întors la turme preamărind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră si văzuseră, precum li se vestise.

²¹Când s’au împlinit opt zile şi a fost să-l taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte ca să se zămislească în pântece.

²²Iar când s’au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, l-au adus pe prunc la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului,

²³Precum scrie în legea Domnului, că toată partea bărbătească, deschizând pântecele, sfânt Domnului se va chema,

²⁴Şi să dea jertfă, cum zice în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

²⁵Şi iată, era un om în Ierusalim, anume Simeon, şi omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil şi Duhul Sfânt era asupra lui.

²⁶Ci lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va gusta moartea, până ce nu va vedea pe Unsul Domnului.

²⁷Şi din îndemnul Duhului veni la templu, tocmai când părinţii aduceau acolo pe pruncul Iisus, ca să facă pentru el după datina legii.

²⁸Atunci Simeon a luat pruncul în braţele sale, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

²⁹Acum slobozeşti pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace;

³⁰Că ochii mei văzură mântuirea ta,

³¹Care ai gătit-o înaintea feţei tuturor noroadelor,

³²Lumină spre luminarea neamurilor şi spre slava poporului tău Israil.

³³Iar tatăl şi mama lui se mirau de cele grăite despre prunc.

³⁴Şi Simeon i-a binecuvântat, iar către Maria, mama lui, a zis: Iată acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israil şi ca un semn de tăgadă, –

³⁵Iar prin sufletul tău va trece sabie – ca să se dea pe faţă gândurile multor inimi.

³⁶Mai era o prorocită anume Ana, fiica lui Fanuil, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei numai şapte ani de la căsătorie.

³⁷Iar de optzeci şi patru de ani era văduvă şi nu se depărta de templu, slujind ziua şi noaptea, în post şi în rugăciune.

³⁸În ceasul acesta, venind şi ea acolo şi aducând de faţă cu toţi, slavă lui Dumnezeu, vorbea despre prunc tuturor celor ce aşteptau mântuirea lui Israil.

³⁹După ce au săvârşit toate, potrivit legii Domnului, s’au întors în Galileia, în Nazaret, oraşul lor,

⁴⁰Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era cu el.

⁴¹Ci părinţii lui, în fiecare an, se duceau, de sărbătoarea Paştelui, la Ierusalim.

⁴²Iar când a fost Iisus de doisprezece ani, s’au suit la Ierusalim după datina sărbătorii.

⁴³Sfârşindu-se zilele şi pornind ei înapoi, copilul Iisus a rămas în Ierusalim, şi părinţii lui n’au ştiut.

⁴⁴Şi socotind că este împreună cu ceilalţi soţi de drum, au venit cale de o zi, căutându-l printre rude şi printre cunoscuţi.

⁴⁵Însă nu l-au găsit. Atunci s’au întors la Ierusalim şi l-au căutat aici.

⁴⁶Iar după trei zile l-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, pe care îi asculta şi-i întreba.

⁴⁷Şi toţi care îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile lui.

⁴⁸Ci văzându-l rămaseră uimiţi, iar mama lui zise către el: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă astfel? Iată tatăl tău şi eu îngrijoraţi te căutam.

⁴⁹Atunci el le-a răspuns: Ce este de mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că întru cele ale Părintelui meu se cădea ca eu să fiu?

⁵⁰Dar ei n’au priceput cuvântul pe care l-a spus lor.

⁵¹Apoi a plecat cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama lui păstra, în inima ei, toate aceste lucruri şi cuvinte.

⁵²Şi Iisus sporea în înţelepciune, creştea cu trupul, şi har avea la Dumnezeu şi la oameni.