Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 22

¹Iar acum se apropia praznicul Azimilor, care se chiamă Paşti.

²Şi mai marii preoţilor şi cărturarii căutau cum să-l răpue; dar le era teamă de norod.

³Ci Satana intră în Iuda, numit Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴Şi ducându-se Iuda, vorbi cu mai marii preoţilor şi cu căpitanii, cum să-l dea în mâna lor.

⁵Aceştia s’au bucurat şi s’au legat cu el ca să-i dea bani.

⁶Iar el s’a învoit şi căuta prilej să-l dea lor pe Iisus prins, fără să ştie gloata.

⁷A sosit deci ziua Azimilor, când se cădea să se jertfească mielul de Paşti.

⁸Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Duceţi-vă şi gătiţi-ne nouă Paştele, ca să mâncăm.

⁹Iar ei l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim?

¹⁰Ci el le-a răspuns: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el, până la casa unde intră.

¹¹Şi stăpânului acelei case îi veţi spune: învăţătorul îţi grăieşte: Unde este odaia de oaspeţi unde să mănânc Paştele cu ucenicii mei?

¹²Şi acela vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să gătiţi.

¹³Iar ei, ducându-se, au aflat precum le zisese şi au gătit Paştele.

¹⁴Şi când a sosit ceasul, s’a aşezat la masă şi apostolii împreună cu el.

¹⁵Şi a grăit către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte, mai înainte de patima mea.

¹⁶Că zic vouă că de acum nu voi mai mânca dintru acesta, până când nu se va împlini întru împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷Şi luând paharul, mulţumind a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi.

¹⁸Că zic vouă că nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁹Şi luând pâine, mulţumind a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea mea.

²⁰Aşijderea şi paharul, după cină, zicând: Acest pahar este legea nouă, întru sângele meu, care se varsă pentru voi.

²¹Totuşi, iată, mâna celui ce mă vinde este cu mine la masă.

²²Ci Fiul omului merge precum a fost hotărît, dar vai acelui om, prin care e vândut!

²³Iar ei au început să se întrebe, unul cu altul, cine dintre ei să fie acela care avea să săvârşească această faptă.

²⁴Apoi s’a iscat între ei şi o pricire: cine dintre ei se pare că e mai mare?

²⁵Atunci el le-a zis: împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei ce au putere asupra lor se numesc făcătorii lor de bine.

²⁶Dar voi să nu fiţi astfel: ci care este mai mare între voi să fie ca mai mic, şi care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte.

²⁷Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Iar eu în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

²⁸Căci voi sunteţi acei care aţi stăruit cu mine în ispitele mele.

²⁹Şi eu vă dau vouă la mână împărăţia, precum mi-a dat-o mie Tatăl meu,

³⁰Ca să mâncaţi şi să beţi, la masa mea, întru împărăţia mea şi să şedeţi în jeţuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.

³¹Apoi Domnul a zis: Simone, Simone, iată Satana v’a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu.

³²Iară eu m’am rugat pentru tine să nu scadă credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.

³³Dar Petru i-a răspuns: Doamne, gata sunt să merg cu tine şi la temniţă şi la moarte.

³⁴Grăit-a Iisus lui: Zic ţie, Petre, că astăzi nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de mine, de trei ori, cum că nu mă cunoşti.

³⁵După aceea, i-a întrebat: Când v’am trimis pe voi fără de pungă, fără de traistă şi fără de încălţăminte, dus-aţi lipsă de ceva? Iar ei au răspuns: De nimic.

³⁶Atunci el le-a zis: Acum însă, cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are Babie, Bă-şi vândă veşmântul şi să-şi cumpere sabie.

³⁷Căci vă spun că trebue să se împlinească întru mine scriptura care zice: Şi cu cei fărădelege s’a socotit. Pentru că ce este despre mine ajunge acum la capăt.

³⁸Ei au zis atunci: Doamne, iată aici două săbii. El le-a răspuns: E destul.

³⁹După ce-a ieşit de la cină, s’a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor. Iar ucenicii l-au urmat.

⁴⁰Şi când a sosit în acest loc, le-a spus: Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită.

⁴¹Iar el s’a depărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră şi îngenunchind se ruga,

⁴²Zicând: Părinte, de voieşti, înlătură de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci voia ta împlinească-se.

⁴³Iar un înger din cer s’a arătat lui şi-l întărea.

⁴⁴Şi fiind în zbuciumul durerii, cu mai mare stăruinţă se ruga. Iar sudoarea lui, ca picături mari de sânge, picura pe pământ.

⁴⁵Şi ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii lui şi i-a aflat adormiţi de mâhnire.

⁴⁶Şi le-a grăit: Ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită.

⁴⁷Nu isprăvise bine vorba şi iată o mulţime de oameni şi cel ce se numeşte Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s’a apropiat de Iisus, ca să-l sărute.

⁴⁸Atunci Iisus i-a zis: Iuda, prin sărutare vinzi pe Fiul omului!

⁴⁹Iar cei din preajma lui, văzând ce era să fie, l-au întrebat: Doamne, să tragem cu sabia?

⁵⁰Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Ci Iisus răspunzând a grăit: Lăsaţi, până aici! Şi atingându-se de urechea lui l-a vindecat.

⁵²Iar către mai marii preoţilor, către căpitanii templului şi către bătrânii care veniseră asupra lui, Iisus rostit-a: Ca la un tâlhar ieşit-aţi cu săbii şi cu lănci.

⁵³Zilnic am fost cu voi în templu şi n’aţi întins mâinile asupra mea. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.

⁵⁴Şi punând mâna pe el, l-au dus şi l-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru se ţinea după el de departe.

⁵⁵Şi au aprins foc în mijlocul curţii şi au şezut la foc şi a şezut şi Petru între ei.

⁵⁶Văzându-l o servitoare, cum sta în lumina focului, s’a uitat bine la el şi a zis: Şi acesta era cu el.

⁵⁷Ci Petru s’a lepădat de Iisus, zicând: Femeie, nu-l cunosc.

⁵⁸Dar peste puţin l-a văzut altul şi i-a spus: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns: Omule, nu sunt.

⁵⁹Iar când a trecut ca un ceas, un altul adeverind cu putere a rostit: Cu adevărat şi acesta era cu el, că e doar galileian.

⁶⁰Atunci Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi numaidecât, când nu sfâişise bine vorba, cocoşul a cântat.

⁶¹Ci Domnul s’a întors şi s’a uitat la Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese, că mai nainte ca să cânte azi cocoşul, tu te vei lepăda de mine de trei ori.

⁶²Şi a purces afară Petru şi cu amar a plâns.

⁶³Iar oamenii care îl păzeau pe Iisus îl batjocoreau şi-l băteau.

⁶⁴Şi acoperindu-i faţa, îl întrebau zicând: Proroceşte cine este cel ce te-a lovit,

⁶⁵Şi hulind aşa, alte multe spuneau lui împotrivă.

⁶⁶Când s’a făcut ziuă, adunatu-s’au bătrânii poporului, mai marii preoţilor şi cărturarii şi l-au dus pe el în sinedriul lor. Şi i-au zis: Spune-ne de eşti tu Mesia.

⁶⁷Atunci el le-a grăit: Dacă v’o spun, nu veţi crede-o;

⁶⁸Iar dacă vă întreb, nu-mi veţi răspunde.

⁶⁹De acum însă, Fiul omului va şedea de-a-dreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰Zis-au ei cu toţii: Eşti tu, aşa dar, fiul lui Dumnezeu? Iisus a rostit către ei: Voi singuri ziceţi că eu sunt.

⁷¹Atunci ei au vorbit: Ce ne mai trebueşte mărturie, când noi înşine am auzit din gura lui?