Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 23 Bible Online

Luca 23 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 23

¹Apoi toată mulţimea lor s’a sculat în picioare şi l-a adus înaintea lui Pilat.

²Şi au început să-l pârască şi să zică: Pe acesta l-am aflat sucind minţile neamului nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului, iar despre sine spune că este Christos împărat.

³Pilat l-a întrebat, zicând: Eşti tu împăratul Iudeilor? Iar el răspunzându-i a grăit: Tu singur zici că sunt.

⁴Atunci Pilat a rostit către mai marii preoţilor şi către gloate: Nu găsesc nici o vină în acest om.

⁵Dar ei mai cu putere stăruiau în spusa lor că răzvrăteşte norodul, cu învăţătura lui, prin toată Iudeia, din Galileia, de unde a început, şi până aici.

⁶Auzind Pilat de Galileia, a întrebat dacă omul este galileian.

⁷Iar dacă a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim, întru acele zile.

⁸Irod, când a văzut pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme voia să-l cunoască, pentru că auzise multe despre el şi nădăjduia să-l vadă săvârşind vre-o minune.

⁹Şi l-a întrebat Irod despre multe lucruri, dar el nu i-a răspuns nimic.

¹⁰Iar mai marii preoţilor şi cărturarii erau de faţă şi-l învinuiau din răsputeri.

¹¹Atunci şi Irod, cu căpitanii săi, l-a dispreţuit şi l-a luat în râs şi îmbrăcându-l cu o haină bătătoare la ochi l-a trimis înapoi la Pilat.

¹²Şi în ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau între ei în vrăjmăşie.

¹³Pilat a chemat laolaltă pe mai marii preoţilor, pe căpetenii şi norodul,

¹⁴Şi a vorbit către ei: Aţi adus la mine pe omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată, eu, cercetându-l de faţă cu voi, nici o vină n’am găsit în acest om, din toate câte i le puneţi în sarcină.

¹⁵Şi nici Irod n’a găsit, căci l-a trimis înapoi la noi. Vedeţi dar, că n’a săvârşit nimic vrednic de moarte.

¹⁶Astfel că îi voi da o pedeapsă şi-i voi da drumul.

¹⁷Că trebuia, la praznic, să le lase slobod un vinovat.

¹⁸Dar ei toţi cu toţii au strigat şi au zis: Să piară acesta! Iar pentru noi dă drumul lui Baraba.

¹⁹– Unul care era aruncat în temniţă, pentru o răscoală ce se făcuse în oraş şi pentru omor. –

²⁰Şi din nou Pilat le-a vorbit, voind să libereze pe Iisus.

²¹Dar ei ridicau glasul şi strigau: Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!

²²Atunci el a zis a treia oară către oi: Dar ce rău a săvârşit acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru el. Astfel că îi voi da o pedeapsă şi îi voi da drumul.

²³Dar ei, cu strigăte răzbătătoare, se ţineau dârji şi cereau să-l răstignească, iar glasurile lor şi ale marilor preoţi precumpăniră,

²⁴Căci Pilat dădu hotărîre să se facă precum voiau.

²⁵Deci a lăsat slobod pe cel închis în temniţă, pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus l-a dat cum le-a fost voia.

²⁶Şi pe când îl duceau ostaşii, au pus mâna pe unul Simon Chirineul care venea de la câmp şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă în urma lui Iisus.

²⁷Iar după el venea multă gloată de norod şi de femei, care se băteau în piept şi îl jeleau.

²⁸Atunci Iisus s’a întors către ele şi a grăit: Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci vă plângeţi pe voi şi pe copiii voştri.

²⁹Căci iată vin zile întru care vor zice: Ferice de cele sterpe! Ferice de pântecele care n’au născut şi de sânii care n’au aplecat!

³⁰Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; iar dealurilor: Acoperiţi-ne pe noi.

³¹Căci acestea de le fac cu lemnul verde, ce va fi cu cel uscat?

³²Iar împreună cu el duceau la moarte şi doi făcători de rele.

³³Şi când au sosit la locul care se cheamă Căpăţâna, l-au răstignit acolo, şi pe cei doi făcători de rele, pe unul de-a-dreapta şi pe altul de-a-stânga.

³⁴Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi veşmintele lui le-au împărţit între ei, aruncând pe ele sorţi.

³⁵Ci norodul sta şi se uita. Iar căpeteniile lui îşi făceau râs de Iisus zicând: Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se pe sine însuşi, dacă el este Christosul lui Dumnezeu cel ales.

³⁶Râdeau de el şi ostaşii, care veneau aducându-i oţet.

³⁷Şi zicând: De eşti tu împăratul Iudeilor, mântueşte-te pe tine însuţi!

³⁸Iar deasupra crucii lui stătea scris cu slove elineşti, latineşti şi evreeşti: Acesta este împăratul Iudeilor.

³⁹Unul dintre tâlharii pironiţi hulea împotriva lui, zicând: Nu eşti tu oare Mesia? Mântueşte-te pe tine însuţi şi pe noi.

⁴⁰Iar celălalt, răspunzând, l-a certat şi a grăit: Nu te temi tu de Dumnezeu? Că eşti în aceeaşi osândă.

⁴¹Ci noi cu dreptate, căci luăm vrednica plată a celor ce am făcut; pe când acesta n’a săvârşit nimic nedrept.

⁴²Apoi a zis către Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia ta.

⁴³Ci Iisus i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie: astăzi vei fi cu mine în Rai.

⁴⁴Şi era acum ca la ceasul al şaselea (miezul zilei) şi întuneric s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea,

⁴⁵Căci soarele s’a întunecat; iar catapeteasma templului s’a sfâşiat pe mijloc.

⁴⁶Atunci Iisus, strigând cu glas mare, a rostit: Părinte, în mâinile tale dau duhul meu. Şi aceasta zicând, şi-a dat duhul.

⁴⁷Iar sutaşul văzând cele ce s’au făcut, a mărit pe Dumnezeu şi a zis: Cu adevărat omul acesta drept a fost.

⁴⁸Şi toată mulţimea, care venise la această privelişte şi văzuse cele întâmplate, s’a întors acasă, bătându-se în piept,

⁴⁹Iar toţi cunoscuţii lui si femeile, care veniseră după el din Galileia, stăteau departe, martori la acestea.

⁵⁰Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic în sinedriu, om bun şi drept,

⁵¹De fel din Arimateia, oraş al Iudeilor, care nu se învoise cu hotărirea şi cu fapta lor, şi care aştepta împărăţia lui Dumnezeu,

⁵²S’a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus.

⁵³Şi pogorîndu-l de pe cruce l-a înfăşurat în giulgiu de în şi l-a pus într’un mormânt scobit în stâncă, unde nimeni niciodată nu mai fusese pus.

⁵⁴Iar ziua era ziua pregătirii (Vineri), şi Sâmbăta începea de cu amurgul.

⁵⁵Ci femeile, care veniseră cu Iisus din Galileia, s’au ţinut după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Iisus,

⁵⁶Şi după ce s’au înapoiat, au pregătit mirodenii şi unsori, iar Sâmbătă s’au odihnit după lege.