Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 24 Bible Online

Luca 24 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 24

¹Iar în cea dintâi zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au venit la mormânt, aducând mirezmele ce pregătiseră.

²Şi au aflat piatra răsturnată de la uşa mormântului.

³Şi intrând înlăuntru nu au găsit trupul Domnului Iisus.

⁴Dar pe când ele erau în mare nedumerire despre aceasta, iată că doi bărbaţi au stat în faţa lor, în veşminte strălucitoare.

⁵Atunci ele de spaimă şi-au plecat feţele la pământ; ei însă au rostit către ele: Pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?

⁶Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v’a vorbit, de pe când era în Galileia,

⁷Zicând că Fiul omului trebue să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.

⁸Ci ele şi-au adus aminte de cuvintele lui

⁹Şi întorcându-se de la mormânt au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰Iar ele erau: Maria Magdalina şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele, care au spus acestea către apostoli.

¹¹Dar vorbele acestea arătau în faţa lor ca un basm şi n’au dat femeilor nici o crezare.

¹²Totuşi Petru s’a sculat şi a alergat la mormânt, şi aplecându-se înainte a văzut giulgiurile singure, zăcând. Şi s’a dus acasă, mirându-se de această întâmplare.

¹³Iată, apoi, că doi dintr’înşii mergeau întru aceeaşi zi la un sat, depărtat de Ierusalim cale de o jumătate de poştă, al cărui nume este Emaus.

¹⁴Şi ei vorbeau între ei despre toate aceste fapte petrecute.

¹⁵Şi pe când vorbeau şi căutau lămuriri, s’a apropiat de ei Iisus însuşi şi a mers cu ei în cale.

¹⁶Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-l cunoască.

¹⁷Atunci el i-a întrebat: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul, în drumul vostru? Dar ei stăteau cu feţele întristate.

¹⁸Răspunzând unul cu numele Cleopa, a grăit către el: Tu singur eşti venit de aiurea în Ierusalim şi n’ai aflat de faptele întâmplate în el, întru aceste zile?

¹⁹El le-a zis: Ce fel de fapte? Atunci ei i-au răspuns: Cu Iisus Nazarineanul, care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a tot norodul.

²⁰Iar arhiereu şi boierii noştri l-au dat la osânda morţii şi l-au răstignit.

²¹Ci noi nădăjduiam că el este cel ce va să izbăvească pe Israil; şi cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s’au petrecut acestea.

²²Ba ne-au mai pus în uimire si nişte femei de ale noastre, care au fost de cu noapte la mormânt,

²³Şi n’au mai găsit trupul lui şi au venit zicând că au văzut arătare de îngeri care le-au spus că este viu.

²⁴Iar câţiva dintre noi s’au dus la mormânt şi-au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe el nu l-au văzut.

²⁵Atunci el vorbit-a către ei: o, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ce sunteţi, ca să credeţi toate câte au grăit prorocii!

²⁶Nu trebuia oare ca Christos să pătimească acestea şi să intre întru mărirea sa?

²⁷Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii le-a tâlcuit lor, din toate scripturile, locurile despre el.

²⁸Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar el se făcea că merge mai departe.

²⁹Dar cei doi au stăruit de el, zicând: Rămâi cu noi, că ceasul e în deseară şi ziua se închină. Şi a intrat ca să mâe cu ei.

³⁰Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând el pâinea a binecuvântat şi frângând le-a dat lor.

³¹Atunci s’au deschis ochii lor şi au cunoscut că este el; ci el s’a făcut nevăzut de lângă ei.

³²Iar ei şi-au spus unul altuia: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia scripturile?

³³Şi în acelaşi ceas sculându-se, au venit înapoi la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece, împreună cu cei ce se ţineau de ei,

³⁴Care ziceau că într’adevăr Domnul a înviat şi s’a arătat lui Simon.

³⁵Atunci au povestit cele petrecute în cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

³⁶Şi pe când ei vorbeau aceasta, Iisus însuşi stătu în mijlocul lor şi le zise: Pace vouă!

³⁷Ci ei, încremeniţi şi înfricoşaţi, gândeau că văd un duh.

³⁸Dar el le-a grăit: Ce sunteţi turburaţi şi pentru ce aceste gânduri se ridică în cugetele voastre?

³⁹Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi că un spirit nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine având.

⁴⁰Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele sale.

⁴¹Iar ei tot necrezând de bucurie şi de mirare, el le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?

⁴²Iar ei i-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

⁴³Şi a luat şi a mâncat în faţa lor.

⁴⁴Apoi vorbit-a către ei: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebue să se împlinească toate cele scrise despre mine în legea lui Moise, în proroci şi în psalmi.

⁴⁵Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă scripturile.

⁴⁶Şi iarăşi le-a zis că aşa este scris şi aşa se cădea să pătimească Christos şi să învieze din morţi a treia zi.

⁴⁷Şi în numele său să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusahm.

⁴⁸Iar voi sunteţi martori acestora.

⁴⁹Şi iată eu trimit peste voi făgăduinţa Părintelui meu; voi însă şedeţi în Cetate până ce vă veţi îmbrăca, de sus, cu putere.

⁵⁰Apoi i-a adus afară până spre Betania, şi ridicându-şi mâinile i-a binecuvântat.

⁵¹Şi pe când îi binecuvânta, s’a despărţit de ei şi s’a ridicat la cer.

⁵²Iar ei închinându-se lui s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

⁵³Şi erau pururea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.