Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 5 Bible Online

Luca 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 5

¹Pe când mulţimea se grămădea la el, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi el şedea lângă lacul Ghenisaret,

²A văzut două bărci oprite lângă ţărm, iar pescarii din ele coborîseră şi-şi spălau mrejele.

³Ci urcându-se într’una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s’o mâe puţin de la uscat. Apoi, şezând în barcă, învăţa din ea mulţimile.

⁴Iar când a contenit de vorbit, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

⁵Atunci răspunzând Simon i-a grăit: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar pe cuvântul tău voi lăsa mrejele în jos.

⁶Şi făcând ei aşa, prinseră mulţime mare de peşte că li se rupeau mrejele.

⁷Deci, au făcut semn tovarăşilor din cealaltă barcă să vie să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă bărcile, de erau gata să se afunde.

⁸Iar Simon Petru văzând aceasta a căzut la genunchii lui Iisus şi i-a zis: Du-te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

⁹Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul atâtor peşti pe care îi prinseseră.

¹⁰Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, feciorii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Petru. Atunci Iisus a rostit către Petru: Nu-ţi fie frică. De acum înainte vei fi pescar de oameni.

¹¹Şi trăgând bărcile la uscat, au lăsat totul şi au mers după el.

¹²Pe când era el într’unul din oraşe, iată că un om plin de lepră,văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi s’a rugat zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.

¹³Atunci el întinzând mâna, s’a atins de lepros şi a grăit: Vreau, curăţeşte-te, Şi îndată s’a dus lepra de pe el.

¹⁴Iar Iisus i-a poruncit să nu spună la nimeni, ci – mergând, arată-te preotului şi pentru curăţirea ta du jertfa, precum orânduit-a Moise, spre mărturie lor.

¹⁵Dar cu atât mai vârtos străbătea vorba despre el şi gloate multe se adunau ca să asculte şi să se tămăduiască de suferinţele lor.

¹⁶Ci el se depărta în locuri pustii şi se ruga.

¹⁷Şi a fost aşa că, într’o zi, Iisus învăţa. Iar de faţă şedeau Farisei şi învăţători ai legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeia şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului era cu el şi el tămăduia.

¹⁸Şi iată că nişte bărbaţi aduceau cu patul pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea lui-;

¹⁹Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe podina acoperişului şi printre cărămizi l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc în faţa lui Iisus.

²⁰Deci, văzând credinţa lor a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.

²¹Dar Fariseii şi Cărturarii începură să-şi dea cu socoteala şi să zică: Cine e acesta care vorbeşte asemenea hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?

²²Iisus însă, cunoscând gândurile lor, luând cuvântul, a grăit către ei: Ce vă întrebaţi în inimile voastre?

²³Ce este mai uşor? A zice: iartă-se ţie păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă?

²⁴Iar ca să ştiţi că Fiul omului are pe pământ putere să ierte păcatele – zis-a celui slăbănog: ţie grăiesc, scoală-te, ia patul tău şi te du în casa ta.

²⁵Şi numaidecât sculându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s’a dus la casa sa, mărind pe Dumnezeu.

²⁶Şi uimirea i-a cuprins pe toţi şi lăudau pe Dumnezeu şi plini de frică ziceau: Văzut-am astăzi lucruri de necrezut.

²⁷În urma acestora, ieşind, a văzut un vameş cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după mine.

²⁸Ci el, lăsând toate, s’a sculat şi a mers după Iisus.

²⁹Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare la el acasă. Şi era gloată multă de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei la masă.

³⁰Dar Fariseii şi Cărturarii lor murmurau către ucenicii lui spunând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

³¹Ci Iisus răspunzând grăit-a către ei: N’au trebuinţa de doftor cei sănătoşi, dar cei care suferă.

³²N’am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

³³Atunci zis-au lui: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, aşijderea şi ai Fariseilor, iar ai tăi mănâncă şi beau.

³⁴Iisus însă le-a răspuns: Nu cumva puteţi pe fiii nunţii să-i faceţi să postească, pe cât timp este mirele cu ei?

³⁵Ci vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci vor posti întru acele zile.

³⁶Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni nu smulge petic de la haină nouă ca să-l cârpească la una veche, altfel rupe haina cea nouă, iar petecul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.

³⁷Şi nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se nimicesc şi burdufurile.

³⁸Ci vinul nou trebue pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.

³⁹Apoi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte degrabă de cel nou, fiindcă zice: E bun cel vechi.