Read Biblia Regele Carol II, 1939 Luca 7 Bible Online

Luca 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Luca 7

¹După ce a încheiat toate aceste cuvinte ale sale, în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

²Acolo, servitorul unui sutaş era bolnav pe moarte, iar stăpânul lui îl iubea.

³Auzind deci despre Iisus, a trimis la el pe bătrânii Iudeilor, rugându-l ca să vie şi să scape pe sluga lui.

⁴Ci ei sosind la Iisus, l-au rugat cu dinadinsul, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,

⁵Căci iubeşte neamul nostru, şi sinagoga chiar el ne-a clădit-o.

⁶Atunci Iisus a pornit cu ei. Şi fiind el acum nu departe de casa sutaşului, a trimis la el prieteni şi i-a zis: Doamne, nu te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.

⁷De aceea, nici pe mine nu m’am socotit vrednic să viu la tine. Ci spune un cuvânt şi se va tămădui robul meu.

⁸Că şi eu sunt om pus sub poruncă şi am la rândul meu ostaşi sub mine şi spun acestuia: du-te, şi se duce, şi altuia: vino, şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

⁹Iar Iisus auzind acestea s’a mirat de sutaş şi întorcându-se a zis mulţimii care venea după el: Vă spun că nici în Israil n’am aflat atâta credinţă.

¹⁰Şi când cei trimişi au venit înapoi, acasă, l-au găsit sănătos pe servitor.

¹¹În ziua următoare, s’a dus într’un târg numit Nain şi cu el împreună mergeau mulţi ucenici de ai lui şi mult norod.

¹²Iar când s’a apropiat de porţile târgului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi ea era văduvă, iar popor din târg era cu ea destul.

¹³Şi văzând-o pe ea Domnul i s’a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plânge!

¹⁴Atunci, apropiindu-se, s’a atins de raclă, iar cei ce o duceau au stat locului; iar el a rostit: Tânărule, ţie zic, scoală-te.

¹⁵Iar cel ce fusese mort s’a sculat în sus şi a început să vorbească şi Iisus l-a dat mamei sale.

¹⁶Şi frica i-a cuprins pe toţi şi preamăreau pe Dumnezeu zicând că: Proroc mare s’a ridicat între noi, şi că: Dumnezeu a cercetat norodul său.

¹⁷Iar vorba aceasta despre el a mers în toată Iudeia şi în toată împrejurimea.

¹⁸Ucenicii lui Ioan i-au adus lui în închisoare veste despre toate acestea.

¹⁹Atunci el chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis către Domnul zicând: Eşti tu cel ce va să vie sau să aşteptăm pe altul?

²⁰Ajungând la Iisus, acei bărbaţi au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine cu acest cuvânt: Eşti tu cel ce va să vie sau să aşteptăm pe altul?

²¹Iar în acel ceas, Iisus vindeca pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le dăruia vederea.

²²Deci răspunzând Iisus le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce-aţi văzut şi ce-aţi auzit: Orbii văd, ologii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor h se binevesteşte.

²³Şi fericit este acela care nu se va sminti întru mine.

²⁴Iar după ce vestitorii lui Ioan plecară, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinându-se de vânt?

²⁵Nu! Ce-aţi ieşit, dar, să vedeţi? Oare om îmbrăcat în veşminte moi? Nu! Iată, cei ce petrec în haine scumpe şi’n desfătare sunt în casele împăraţilor.

²⁶Atunci ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare proroc? Da! vă spun, şi mai mult decât un proroc.

²⁷Acesta este cel despre care s’a scris: Iată trimit, înaintea feţei tale pe îngerul meu, care va găti calea ta, înaintea ta.

²⁸Căci vă spun: între cei născuţi din femei, nici unul nu este mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic din împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

²⁹Şi tot norodul care l-a ascultat şi vameşii dreptate dat-au lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.

³⁰Iar Fariseii şi învăţătorii legii, care nu s’au botezat de la el, au lepădat, pentru sufletul lor, sfatul lui Dumnezeu.

³¹Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?

³²Sunt asemenea copiilor care şed în târg şi strigă unii către alţii, zicând: V’am cântat din fluer şi n’aţi jucat; v’am cântat de jale şi n’aţi plâns.

³³Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin şi spuneţi: Are demon!

³⁴A venit şi Fiul omului, mâncând şi bând şi spuneţi: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!

³⁵Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.

³⁶Unul din Farisei l-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Şi a intrat în casa Fariseului şi a şezut la masă.

³⁷Şi, iată, o femeie, care era în oraş păcătoasă, prinzând de veste că şade la masă în casa Fariseului, a adus un alabastru cu mir.

³⁸Şi ţinându-se dinapoi, lângă picioarele lui Iisus, şi plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele lui şi cu părul capului ei să le şteargă. Şi săruta picioarele lui şi le ungea cu mir.

³⁹Văzând aceasta, Fariseul care-l chemase a vorbit în gândul lui şi a zis: Acesta, de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de el, că este păcătoasă.

⁴⁰Atunci Iisus luând cuvântul grăit-a către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune – rosteşte el.

⁴¹Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.

⁴²Dar neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi: care dintre ei îl va iubi mai mult?

⁴³Simon răspunzând a zis: Gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Răspuns-a lui Iisus: Drept ai judecat.

⁴⁴Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare nu mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.

⁴⁵Sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a contenit să-mi sărute picioarele.

⁴⁶Cu untdelemn capul meu nu l-ai uns; ea însă, cu mir mi-a uns picioarele.

⁴⁷Drept aceea, îţi spun, iertate sunt ei păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui puţin se iartă, puţin iubeşte.

⁴⁸Şi a rostit către ea: Iertate îţi sunt păcatele.

⁴⁹Atunci comesenii începură să se întrebe în gândul lor: Cine este acesta care iartă şi păcatele?

⁵⁰Ci Iisus zis-a femeii: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.