Read Biblia Regele Carol II, 1939 Deuteronomul 2 Bible Online

Deuteronomul 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Deuteronomul 2

¹Şi am pornit iarăşi spre pustie în drumul spre Marea Roşie, precum îmi poruncise Domnul, şi multă vreme am dat ocol muntelui Seir.

²Atunci a zis Domnul către mine:

³«V’aţi învârtit destul în jurul acestui munte! Luaţi-o spre miază-noapte,

⁴Iar poporului porunceşte-i astfel: «Să treceţi prin ţara fraţilor voştri, fiii lui Esau, care locuesc în Seir, căci ei se tem de voi, dar voi să vă păziţi tare,

⁵Ca nu cumva să vă războiţi cu ei, fiindcă eu nu vă voi da vouă din ţara lor nici un pas, deoarece muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.

⁶Cumpăraţi hrană de la ei cu bani, şi mâncaţi, asemenea şi apă tot cu bani să cumpăraţi, şi beţi,

⁷Căci Domnul Dumnezeul tău ţi-a binecuvântat tot lucrul mâinilor tale, el a ştiut calea ta de străbătut în pustiul acesta; timp de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi nu ţi-a lipsit nimic!»

⁸Şi noi am trecut pe lângă fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir, alături de drumul spre Araba, alături de Elat şi de Eţion-Gheber, şi am cârmit îndreptându-ne calea spre pustiul Moabului.

⁹Atunci a zis Domnul către mine: «Nu strâmtora Moabul şi nici nu te război cu el, căci din ţara lui nu-ţi voi da stăpânire, fiindcă stăpânirea am dat-o fiilor lui Lot».

¹⁰– Mai nainte vreme au locuit într’însa Emiţii. popor mare, numeros şi de statură înaltă ca şi Enachiţii.

¹¹Şi ei au fost socotiţi ca şi Enachiţii, drept Refaiţi, iar Moabiţii îi numesc Emiţi.

¹²Iar în Seir au locuit înainte vreme Horiţii, însă urmaşii lui Esau i-au izgonit şi i-au nimicit şi s’au aşezat în locul lor, aşa cum a făcut Israil cu ţara pe care o stăpâneşte, pe care Domnul i-a dat-o. –

¹³«Acum sculaţi-vă şi treceţi peste apa Zeredului.» Şi noi am trecut Zeredul.

¹⁴Vremea cât am mers noi de la Cadeş-Barnea până am trecut peste apa Zeredului, a fost treizeci şi opt de ani, până când au murit din tabără toţi oamenii de luptă, precum se jurase Domnul.

¹⁵Căci mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din tabără până la unul.

¹⁶Şi după ce au pierit din popor toţi cei destoinici de luptă,

¹⁷Domnul mi-a zis aşa:

¹⁸«Treci acum Arul, graniţa Moabului,

¹⁹Şi apropie-te de fiii lui Arnon, dar nu năvăli peste ei şi nici nu te război, fiindcă nu-ţi voi da stăpânire din ţara Amoniţilor, căci stăpânirea am dat-o fiilor lui Lot».

²⁰– Şi această ţară era socotită a Refaiţilor, căci Refaiţii locuiau mai nainte vreme într’însa, iar Amoniţii îi numeau Zamzumiţi,

²¹Popor mare, numeros şi înalt la statură ca şi Enachiţii. Domnul însă i-a nimicit din faţa lor şi i-a izgonit, iar ei locuesc în locul lor,

²²Întocmai precum a făcut Domnul pentru fiii lui Esau care locuesc în Seir: a nimicit pe Horiţi din faţa lor şi i-a izgonit, iar ei locuesc acolo până în ziua de astăzi.

²³Şi Horiţii care locuiau în sate până la Gaza au fost nimiciţi de Caftoriţi, care, venind din Caftor, s’au aşezat în locul lor. –

²⁴«Sculaţi-vă, porniţi şi treceţi apa Arnonului! Iată că voi da în mâna ta pe amoreul Sihon, regele Heşbonului, şi ţara lui. Porneşte să-l cucereşti şi războieşte-te cu el!

²⁵De azi încolo voi începe să răspândeso spaimă cumplită de tine în toate popoarele de sub tot cerul. Acei care vor auzi de numele tău vor tremura şi îşi vor pierde cumpătul în faţa ta.»

²⁶«Şi am trimis soli din pustiul Chedemot la Sihon, regele Heşbonului, cu cuvinte de pace, ca să-i spună:

²⁷«Vreau să trec prin ţara ta, pe drumul cel împărătesc. Îngădueşte-mi să merg fără să cotesc nici la dreapta, nici la stânga,

²⁸Vinde-mi hrană pe bani ca să mănânc şi apă dă-mi tot pe bani, ca să beau, căci vreau să trec numai pe jos de-a-curmezişul, –

²⁹Căci fiii lui Esau care locuesc în Seir şi Moabiţii din Ar mi-au dat voie, – până voi trece dincolo de Iordan, în ţara pe care Domnul Dumnezeul nostru ne-o va da nouă.»

³⁰Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a îngăduit să trecem pe la el, fiindcă Domnul Dumnezeul tău îi învârtoşase duhul şi îi împietrise inima, ca să-l dea în mâinile tale ca în ziua de azi.

³¹Şi Domnul mi-a spus: «Vezi, am început să dau în mâna ta pe Sihon şi ţara lui; începe să cucereşti, ca să stăpâneşti ţara».

³²Dar Sihon a ieşit la luptă în întâmpinarea noastră, la Iahaţ, el şi cu tot poporul cel războinic.

³³Şi Domnul l-a dat în mâna noastră şi l-am biruit pe el, pe fiii lui şi pe tot poporul.

³⁴În vremea aceea am cucerit toate cetăţile lui şi am prăpădit din toate cetăţile, pe bărbaţi, pe femei şi pe copii, şi n’am lăsat pe nici unul viu.

³⁵Ci pentru noi am luat ca pradă numai vitele, pe lângă cealaltă pradă din cetăţile pe care le cucerisem.

³⁶De la Aroer, care se află pe ţărmul râului Arnon, şi până la cetatea din vale, până la Galaad, n’a rămas oraş pe care să nu-l fi cucerit, fiindcă Domnul Dumnezeul nostru ni le dăduse pe toate în stăpânirea noastră.

³⁷Totuşi de ţara Amoniţilor nu te-ai atins, va să zică de aşezările de dincolo de Iaboc şi de cetăţile din munte, şi de tot ceea ce ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru ca să nu ne atingem.