Read Biblia Regele Carol II, 1939 Deuteronomul 32 Bible Online

Deuteronomul 32 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Deuteronomul 32

¹«Ascultaţi, cerurilor, ce vreau să spun! Şi pământul să audă rostirea gurii mele!

²Să curgă ca ploaia învăţătura mea! Să picure ca roua viersul meu, ca bura de ploaie pe iarba tânără, ca ropotul de ploaie pe maldărele ierbii!

³Căci numele Domnului îl strig puternic: proslăviţi pe Dumnezeul nostru!

⁴Că stâncă este! Desăvârşită este lucrarea sa! Şi toate căile sale sunt prea drepte! El este Dumnezeu credincios, fără de strâmbătate, drept şi adevărat.

⁵Săvârşit-au fărădelegi împotriva lui, nu fiii lui, ci cei ce s’au pângărit: neam destrămat şi ticălos.

⁶Oare astfel răsplăteşti tu Domnului, popor nebun şi fără minte? Nu este el părintele tău, ziditorul tău, cel ce te-a făcut şi te-a întocmit?

⁷Aminteşte-ţi de zilele străvechi, priveşte anii vârstelor care au trecut, întreabă pe tatăl tău, ca să-ţi spună şi pe moşnegii tăi ca să-ţi istorisească ce-a fost:

⁸Când Cel Prea înalt a dat neamurilor părţile lor de moştenire şi când a osebit pe fiii lui Adam unii de alţii, el a hotărît ţinuturile popoarelor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.

⁹Căci partea Domnului este poporul său, Iacov este ogorul moştenirii sale.

¹⁰El l-a găsit în ţară pustie şi în loc singuratic plin de urletele pustietăţii; şi l-a apărat şi l-a ocrotit şi l-a păzit ca pe lumina ochiului.

¹¹Asemenea vulturului care-şi îndeamnă puii şi se roteşte în zbor pe deasupra lor, aşa ţine el aripile întinse şi îi ia la el şi-i duce pe aripile sale.

¹²Astfel Domnul singur călăuzeşte poporul şi nu e lângă el nici un dumnezeu străin.

¹³Domnul l-a ajutat să încalece înălţimile pământului, şi i-a dat să mănânce roadele câmpiei şi să sugă miere din stâncă şi untdelemn din cremene.

¹⁴Cu smântână vacilor şi cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor şi a berbecilor şi a ţapilor din Basan şi cu lamura grâului, cu acestea l-a hrănit, şi sângele strugurelui, vin spumos, ai băut.

¹⁵Dar Ieşurun s’a îngrăşat şi a început să azvârle din picioare – te-ai îngrăşat, te-ai făcut rotofei şi nu te mai încape pielea – şi a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut şi a dispreţuit stânca mântuirii sale.

¹⁶Şi au întărâtat pe Domnul, închinându-se la dumnezei străini, şi l-au mâniat cu nelegiuirile lor.

¹⁷Au adus jertfe demonilor care nu sunt Dumnezeu şi unor dumnezei pe care mai înainte ei nu-i cunoşteau, nişte dumnezei de curând veniţi şi de care părinţii lor nu se temeau.

¹⁸Iar stânca, Dumnezeul care te-a născut, ai lepădat-o. Pe Dumnezeul care te-a adus pe lume l-ai uitat.

¹⁹Şi Dumnezeu a văzut acestea şi i-a urgisit, plin de mânie împotriva fiilor săi şi fiicelor sale.

²⁰Şi a rostit: «Ascunde-voi faţa mea de ei şi voi vedea ce va fi cu ei pe urmă, pentru că sunt un neam sucit, copii întru care nu este credincioşie.»

²¹Ei m’au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu şi au aprins mânia mea cu deşerţii lor idoli; tot aşa şi eu îi voi face geloşi printr’un popor care nu e popor, printr’un popor nerod le voi aprinde mânia.

²²Căci focul mâniei mele s’a aprins şi arde până jos în împărăţia morţii, mistuind pământul şi roadele lui şi pre-făcând în flăcări temeliile munţilor.

²³Grămădi-voi asupra lor nenorociri şi voi zvârli în ei cu toate săgeţile mele.

²⁴Vor fi pustiiţi de foamete şi nimiciţi de friguri rele şi de ciumă, ba încă voi asmuţi asupra lor şi fiarele sfâşietoare şi jivinele veninoase care se târăsc în pulbere.

²⁵Afară va pustii sabia şi în odăi spaima, secerând laolaltă pe tânăr şi pe fecioară, pe pruncul care suge şi pe omul cărunt.

²⁶M’aş fi hotărit să-i spulber şi să nimicesc pomenirea lor dintre oameni,

²⁷Dacă nu m’aş fi temut de sfidarea duşmanului, ca nu cumva duşmanii lor să se orbească pe sine şi să zică: «Mâna noastră este puternică şi nu este Domnul cel ce a făcut toate acestea».

²⁸Fiindcă sunt un popor care n’are nici o pătrundere şi nu e la ei nici o pricepere.

²⁹Căci, dacă ar fi înţelepţi, ar înţelege aceasta, s’ar gândi la ce se întâmplă cu ei şi ar zice:

³⁰«Cum poate unul singur să fugărească o mie şi cum pot doi inşi să pună pe fugă zece mii, dacă n’ar fi adevărat că stânca tăriei lor i-a vândut şi Domnul i-a dat în mâna duşmanilor?»

³¹Pentru că stânca lor nu este la fel cu stânca noastră şi chiar duşmanii noştri pot judeca aceasta.

³²Căci vinul lor este din viţele Sodomei şi din podgoriile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi şi ciorchinii lor sunt amari.

³³Vinul lor este venin de balaur, este grozavă otravă de viperă.

³⁴Dar aceasta e taină ţinută în păstrarea mea şi pecetluită în vistieriile mele.

³⁵Ale mele sunt răzbunarea şi răsplătirea, la ceasul când piciorul lor se va poticni, căci ziua prăpădului lor este aproape şi cele hotărîte pentru ei vin cu iuţeală.

³⁶Ci Domnul va judeca pe poporul său şi pentru robii săi va avea păreri de rău când va vedea că vlaga lor a pierit şi că n’a mai rămas nimeni dintre ei, nici rob, nici liber.

³⁷Atunci el va întreba: «Unde sunt dumnezeii voştri, stânca întru care aţi pus nădejdea voastră?

³⁸Dumnezeii care mâncau grăsimea jertfelor voastre şi beau vinul turnărilor voastre? Să se scoale acum şi să vă ocrotească.»

³⁹Ci înţelegeţi că eu singur sunt Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu lângă mine. Eu aduc moartea şi eu dăruesc viaţa, eu rănesc şi eu vindec rana şi nimeni nu poate să scape de sub puterea mea.

⁴⁰Căci ridic mâna mea la cer şi zic: «Viu sunt eu în vecii vecilor!»

⁴¹Şi când voi ascuţi fulgerul săbiei mele şi mâna mea va apuca frânele judecăţii, atunci mă voi răzbuna împotriva vrăjmaşilor mei şi voi răsplăti celor ce mă urăsc.

⁴²Voi îmbăta cu sânge săgeţile mele şi sabia mea se va sătura de carne: cu sângele celor răpuşi şi celor prinşi şi cu căpăţânile căpeteniilor vrăjmaşului.

⁴³Neamuri, cântaţi laude în cinstea poporului său, pentru că Domnul răzbună sângele robilor săi şi-i plăteşte pe protivnicii săi şi ispăşire aduce ţării şi poporului său.»

⁴⁴Astfel a venit Moise şi a rostit toate cuvintele acestei cântări, în auzul poporului, fiind lângă el Iosua, fiul lui Nun.

⁴⁵Şi când Moise a sfârşit de grăit toate aceste cuvinte către întregul Israil,

⁴⁶Le-a mai spus: «Puneţi la inimă toate aceste cuvinte, pe care eu vi le poruncesc astăzi vouă si pe care voi să le lăsaţi cu poruncă fiilor voştri, ca să împlinească întocmai toate poruncile acestei legi.

⁴⁷Căci acest cuvânt nu este o vorbă goală pentru voi, ci el este pentru voi viaţă şi prin acest cuvânt voi veţi dăinui multă vreme în ţara unde veţi intra, trecând Iordanul, ca s’o luaţi în stăpânire.»

⁴⁸Iar în aceeaşi zi Domnul a spus iarăşi lui Moise:

⁴⁹«Sue-te în muntele Abarim, pe vârful Nebo, care este în ţara Moabului, în dreptul Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului, pe care eu o voi da moştenire fiilor lui Israil.

⁵⁰Şi acolo să mori, pe muntele pe care te sui, precum şi Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăogat neamului său,

⁵¹Fiindcă voi aţi păcătuit împotriva mea, în mijlocul fiilor lui Israil, la izvoarele Meribat-Cadeş, în pustiul Ţin, şi nu mi-aţi dat cinstea cuvenită sfinţeniei mele în mijlocul fiilor lui Israil.

⁵²Ci numai de aproape să vezi ţara, dar să nu intri în ţara pe care eu o voi da fiilor lui Israil!»