Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 11

¹Ci era bolnav unul, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

²Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul ei, iar Lazăr, cel bolnav, era fratele lor.

³Deci trimis-au surorile vorbă la Iisus, zicând: Doamne, iată, acela pe care îl iubeşti este bolnav.

⁴Dar Iisus auzind a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se preamărească.

⁵Ci Iisus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

⁶Dar după ce-a aflat că e bolnav, a rămas două zile în locul unde se găsea.

⁷În urmă, zis-a către ucenici: Să mergem iarăşi în Iudeia.

⁸Ucenicii i-au răspuns: Rabi, adineaori voiau Iudeii să te omoare cu pietre şi iar te duci acolo?

⁹Iisus a întâmpinat: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că el vede lumina acestei lumi.

¹⁰Dacă însă umblă cineva noaptea, se poticneşte, fiindcă lumina nu mai este într’însul.

¹¹A zis acestea, iar pe urmă a adăogat: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; ci mă duc să-l deştept.

¹²Dar ucenicii lui i-au spus: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.

¹³Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr, iar ei credeau că vorbeşte despre adormirea somnului.

¹⁴Atunci Iisus Ie-a spus lor deschis: Lazăr a murit.

¹⁵Şi pentru voi – ca să credeţi – mă bucur că n’am fost acolo. Ci să mergem Ia el.

¹⁶Toma, numit Geamănul, zis-a către ceilalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu el.

¹⁷Dar venind Iisus îl află pe Lazăr îngropat de patru zile.

¹⁸Iar Betania era aproape de Ierusalim ca la cincisprezece stadii.

¹⁹Şi mulţi dintre Iudei veniseră în casa Martei şi a Mariei ca să le mângâe de moartea fratelui lor.

²⁰Deci Marta, când a auzit că Iisus vine, a ieşit întru întâmpinarea lui. iar Maria şedea jos, în casă.

²¹Şi Marta a grăit către Ii’sus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit,

²²Pentru că bine ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da ţie.

²³Iisus rosteşte către ea: Fratele tău va învia.

²⁴Marta îi răspunde: Ştiu că va învia, în ziua cea de apoi, la înviere.

²⁵Atunci i-a zis Iisus: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în mine va fi viu, chiar dacă va muri.

²⁶Şi oricine viază şi crede întru mine în veac nu va muri. Crezi tu aceasta?

²⁷Marta îi grăieşte: Da, Doamne, cred că tu eşti Mesia. Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vie în lume.

²⁸Şi după ce a spus aceasta, s’a dus şi a chemat în taină pe Maria, sora ei, zicându-i: învăţătorul este aici si te chiamă.

²⁹Câud a auzit Maria, s’a sculat degrabă şi a venit la Iisus.

³⁰Iar Iisus nu sosise încă în sat, şi era în locul unde îl întâmpinase Marta.

³¹Iudeii care erau cu ea, în casă, şi-i spuneau vorbe de mângâiere, văzând pe Maria că s’a sculat în sârg şi a ieşit afară, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo.

³²Deci Maria, când a ajuns unde era Iisus şi l-a văzut, a căzut la picioarele lui şi i-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit.

³³Ci Iisus, când o văzu plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, se zgudui în duhul său şi se turbură.

³⁴Apoi îi întrebă: Unde l-aţi pus? I-au răspuns: Doamne, vino şi vezi.

³⁵Şi Iisus a lăcrămat.

³⁶Iar Iudeii ziceau: Iată cât de mult îl iubea.

³⁷Ci unu dintre ei vorbeau: Nu putea oare, acesta, care a deschis ochii orbului să facă şi pe Lazăr să nu moară?

³⁸Iisus însă, zguduindu-se iarăşi în lăuntrul său, a mers la mormânt, care era o peşteră, şi o piatră stătea la gura ei.

³⁹Iisus a poruncit: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, îi zice atunci: Doamne a început să miroasă, că este de patra zile.

⁴⁰Iisus grăieşte către ea: Nu ţi-am spus oare, că de vei crede, vei vedea slava Iui Dumnezeu?

⁴¹Atunci au dat piatra laoparte, iar Iisus şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, mnlţumescu-ţi ţie că m’ai ascultat.

⁴²Ci eu ştiam că pururea mă asculţi, dar grăit-am pentru mulţimea care stă împrejur, ca să creadă că tu m’ai trimis pe mine.

⁴³Iar după ce a zis acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!

⁴⁴Şi mortul a ieşit la lumină cu picioarele şi cu mâinile legate în făşii de pânză şi cu faţa acoperită de o mahramă. Iisus le-a poruncit: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

⁴⁵Deci mulţi din Iudeu care veniseră la Maria şi au văzut ce-a făcut Iisus au crezut într’însul.

⁴⁶Dar unii din ei s’au dus Ia Farisei şi le-au povestit tot ce-a săvârşit Iisus.

⁴⁷Atunci mai marii preoţilor şi Fariseii au adunat sinedriu şi au zis: Ce ne facem? Pentru că omul acesta săvârşeşte multe minuni.

⁴⁸Dacă-l lăsam aşa, vor crede toţi într’însul şi vor veni Romanii şi ne vor lua şi ţara şi poporul.

⁴⁹Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a vorbit: Voi nu vă pricepeţi la nimic;

⁵⁰Nici nu cumpăniţi cu mintea că mai de folos ne este ca să moară un om pentru norod, decât tot neamul să ne piară.

⁵¹Dar aceasta n’a zis-o de la sine, ci arhiereu fiind al anului aceluia a prorocit că Iisus era să moară pentru neamul lor.

⁵²Şi nu numai pentru neamul lor, dar şi ca să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

⁵³Deci, din ziua aceea, s’au hotărît ca să-l omoare;

⁵⁴Aşa încât Iisus nu mai umbla în vileag printre Iudei, ci a plecat de acolo într’o lăture, aproape de pustie, într’un oraş numit Efraim şi acolo petrecea cu ucenicii săi.

⁵⁵Ci Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţară au venit sus Ia Ierusalim mai nainte de Paşti, ca să se curăţească.

⁵⁶Deci căutau pe Iisus şi pe când stăteau în templu vorbeau între ei: Credeţi oare că nu va veni la praznic?

⁵⁷Iar mai marii preoţilor şi Fariseii dăduseră poruncă cum că, de va şti cineva unde este, să-I dea pe faţă ca să-l prinză.